ALEXANDRU OLTEAN

Te-am așteptat primăveri la rând, în satul acela de câmpie- haltă la umbra castanilor, Mi-ai scris într-un târziu: “ Călătoresc numai cu acceleratul! ” În orășelul de munte, cu albul

La Roma, miez de vară Urmează un festin… Aici seară de seară, Se licitează vin Căci vinul cum se știe E bun pentru femei Când îl servesc bărbații Și sigur nu doar ei! Francezul este

Un agronom din Dolj, dă interviu afară Se vede că-i școlit, a studiat în țară; A fost plecat o vreme și în străinătate, Acum la interviu problemă grea dezbate: - Anul trecut în fermă, un lot de

George Coșbuc Iarna pe uliță Prodie Chiar de ieri e zarvă mare, Dintr-o știre s-a aflat, C-o să-nceapă și în sat Pregătiri pentru votare

În Scoția, la Glasgow… Distinși pensionari, Sânt martori fericiți a unei zile mari! Sânt patruzeci de ani alături soț, soție, O viață fericită și mulți ani să mai fie! De scoțieini se spune, de

George Bacovia Cuptor Parodie Sânt câțiva comisari noi în oraș, Controlează totul la sânge; Mulți vor avea de suferit iubit-o Și sume mari aceștia vor

Te privesc mereu din același unghi, așa cum m-a învățat mama și cum ea l-a învățat de la bunica- Un unghi calculat cu precizie, de câteva generații… Și nu știu cum se întâmplă, că de fiecare

Un ardelean la câmp.Trudește la cosit Și cum trăgea el brazde un glas a auzit: - Vasileeee, măi Vasileee, fugi repede acasă Că sora ta s-a dus… Și omul treaba-și lasă, Pornește către casă, minute

George Cosbuc Vestitorii primaverii Parodie Din alte tări, a cata oră, De sărbatori, de iarnă, vară, Vă-ntoarceti iar, cu-atata

Am încercat, am scris și iar am scris, Am tot bătut mai cald să fie fierul, Dar am rămas mereu l-același vis: N-am cum să părăsesc “atelier” –ul. Pe foaia mea se-ntâmplă foarte rar, Vre-un

O fată cu ochii cerului senin după vreme de furtună, mi-a sfâsiat inima cum o haită de lupi, cuprinsă de ger si de foame sfâsie inima, căprioarei rănite… Și alta, cu ochii

Ne naștem muritori, așa-i destinul, Ne bucurăm apoi de ce-i în jur; Sânt importanți părinții și căminul, Cei șapte ani de-acasă prind contur Ne poartă drumul mai apoi la școală Și învățăm mai

Un cer albastru…Soare-n răsărit O poieniță, munte și-un izvor… Frumoasa mea, din flori și-a împletit Cel mai frumos din lume lănțișor... Privesc uimit la chipul ei ales Si totusi imposibil de

Tess, sau perfecțiunea trăirii unui sentiment, generat de însăși existența unei imperfecțiuni absolut obligatorii… Tess, sau neputința de a destăinui păcatul fără vină, nu de teama pierderii

Noiembrie… Ninge cu cer plumburiu, Amestec de ploaie și fulgi de zăpadă, Noroiul își cere tributul în stradă Pe vârfuri de case covor argintiu… Privind spre înalturi cad visului pradă- Surâsul

Pădure sus în munte, Masivul Călimani Și-aici se taie lemnul, Cum știm, de ani și ani. Privim spre-o vizuină, Un iepuraș în față Stătea comod, turcește, E dis de dimineață. Lucra de

O blondă, o dulceață, În tren călătorește, Acasă-n sat se duce, Copilul o-nsoțește; Și blonda e frumoasă, Ca fata din poveste În schimb copilul, doamne, Tare urât mai este… La geam își

Eu ce vă spun acum, la noi s-a întâmplat S-a-ntors acum trei ani, “ americanu’ ” - n sat! E-un văr de-al tatei care, a emigrat din țară Și s-o întors în sat acum întâia oară. Și-l roagă pe