Poezii

Că tot ce-a fost... Am fost acasă la Micesti, În satu-n care m-am născut; În casa cu podea de lut, Pe pat covoare țărănești... Văcuțe două-n grajd aveam Și uneori și doi vitei, Ne minunam

PRIVIND... Războiul ăsta mă oripilează, Trezeste-n noi un sentiment de ură Că-ți vine să rostești o-njuratură, De parcă-njuratura mai contează... Distrugerile, morții, n-au măsură, Ce face

Raza galben-rubinie, mi-a învăluit grădina, Soarele se pierde-n zare, cerul foc e-n devenire, Vino să-ți arăt apusul, ce mirifică-i lumina, Azi frumoasa zi de mai e acum o

Voi fi cu tine… Aștept să-mi spui iar vorbe dulci și flori deasupra să-mi arunci și praf de stele… De dorul tău eu nu mai pot și fac ce fac și-l dărui tot iubirii mele. Ești tot departe și nu

Acolo sus... Mă joc cu ea... E plină de idei Și-i încă mică,șase anișori; De când bunica-i dincolo de nori Mă tot întreabă: - Care-i steaua ei? Și mă cutremur și mă prind fiori Că-mi vin în

Va fi o zi când dorul îmi va trece Și gândul obsedant o să dispară; Frumoasă luna iar o să răsară Cu unduiri pierdute-n lacul rece.

Că nu mi-ai scris de-atâta vreme, știu- Că n-ai să-mi scrii, voi ști de-acu-nainte, Nu-i vina ta că nu găsești cuvinte, Dar poate niciodată nu-i târziu… Că nu-i nevoie, doar de

Tu poți să scrii oricât de bine... Cum avansezi, decid doar eu, Ești numai la cheremul meu Și fac ce vreau aici cu tine! ,,Atelierul” nu-ți convine? Înalță rugi la Dumnezeu... Tu poți să

De ani de zile, numai un reper- Oricât aș publica la ,,Agonia”, De nicăieri nu vine bucuria; Stau în cătușe la…,,atelier” Dar nu mă las bătut și nu disper În poezie îmi găsesc tăria; De ani

Noiembrie… Ninge cu cer plumburiu, Amestec de ploaie și fulgi de zăpadă, Noroiul își cere tributul în stradă Pe vârfuri de case covor argintiu… Privind spre înalturi cad visului pradă- Surâsul

Cum poți alege gândul care-ai vrea Să îl trimiți acum în depărtare, Având alături o frumoasă floare, Ceva speranțe, zâmbet și-o bezea? De ce aș crede unii c-ar dori, Să afle azi ce gânduri mă

Mai e o zi... și anul vechi s-a dus... A fost un an , cu bune și cu rele - La est și vest sau între paralele, Toți semenii atâtea au de spus... În liniște asculți cuvântul lor: ,,Eu am trăit o

Azi nu mai ninge cum ningea odată În zi de-ajun, când colindam tot satul Și o făceam de-a lungul și de-a latul Atenți să nu rămână nici o vatră... Azi sub papuci nu scârție zăpada Cum în ajun

Crăciun sau visul unei nopți de iarnă, Ce-n suflet ne aduce sărbătoare... În inimă iubirea stă să cearnă, Se dăruie cu drag la fiecare! Bunici, părinți, copii sau nepoței... Ce poate fi pe

Nu-mi pune întrebări, e greu răspunsul Și n-o să vină, nu-l mai aștepta- Nu vreau să știi nimic, de-mi vine plânsul Nici că-mi doresc sau nu venirea ta. Nu voi păstra nimic, să ardă toate Cum

Te privesc mereu din același unghi, așa cum m-a învățat mama și cum ea l-a învățat de la bunica- Un unghi calculat cu precizie, de câteva generații… Și nu știu cum se întâmplă, că de fiecare

Un cerșetor la margine de stradă, Vorbește singur rezemat de-n pom; Bocanci-s rupți, picioarele-n zăpadă… … O mână-ntinsă… Soarta unui om! Doi cavaleri se-opresc între coline, Privesc cu

Tess, sau perfecțiunea trăirii unui sentiment, generat de însăși existența unei imperfecțiuni absolut obligatorii… Tess, sau neputința de a destăinui păcatul fără vină, nu de teama pierderii

Un cer albastru…Soare-n răsărit O poieniță, munte și-un izvor… Frumoasa mea, din flori și-a împletit Cel mai frumos din lume lănțișor... Privesc uimit la chipul ei ales Si totusi imposibil de

Iubitul meu, azi toată lumea știe, că mâine-i ziua noastră, Ziua Femeii! - cea dintâi de când îti sunt soție ! De-ți amintesc, să nu fie-n zadar… căci te iubesc și vreau din partea ta un

La Roma, miez de vară Urmează un festin… Aici seară de seară, Se licitează vin Căci vinul cum se știe E bun pentru femei Când îl servesc bărbații Și sigur nu doar ei! Francezul este

Pe albe cărari, Ca-n pagini de vis, Cu pașii am scris, Departe spre zări, Atâtea poeme, În mii de cuvinte Prin ani să mă cheme Aduceri aminte… Și cântul de azi Să-si urmeze cărarea, Cum

Iubito, Abia aștept să vină seara, Să văd pe geam crâmpei de cer, Cu stele care nasc și pier Lăsând în urmă primăvara. Þii minte, Cum lanțul alb de păpădie Îl impleteai în luna mai; În

Și te ridic în palmă cum fulgul îl ridici, Cum prinzi în mână-o floare ce-n față ți se-arată Aș vrea să-ți spun atâtea, să nu fim doar amici Dar ce urmează mâiine, cum poți a ști vreodată? Și