Vino să-ți arăt apusul...

Raza galben-rubinie, mi-a învăluit grădina,

Soarele se pierde-n zare, cerul foc e-n devenire,

Vino să-ți arăt apusul, ce mirifică-i lumina,

Azi frumoasa zi de mai e acum o amintire...

Ne-a-nsoțit din zorii zilei, colo dis de dimineață

Prin cea ușă larg deschisă a intrat în dormitor,

L-am surprins c-o rază dulce că mă săruta pe față,

Am crezut că tu faci asta, mistuit de-al nopții dor...

Și când am sorbit cafeaua la măsuță din grădină,

A venit c-o altă rază printre pomii plini de floare,

N-a ratat îmbrățișarea ce urma apoi să vină,

Și prin iarba verde-crudă ne-a deschis spre râu cărare.

Mai târziu, pe malul apei am privit pierdută cerul,

Liniștea era totală, vântul a-ncetat să bată

Și privind în ochii tăi, nu înțelegeam misterul,

Jos era pământul rece, eu atât de-nfierbântată...

Vino-acum să vezi apusul, mâine iarăși o să vină,

Să ne scalde-n dulcea-i rază, să ne bucurăm de soare

Și în noaptea ce urmeză, sub un cer cu lună plină

De mă vezi de dor aprisă, stinge-l cu o sărutare!...