ALEXANDRU OLTEAN

Că tot ce-a fost... Am fost acasă la Micesti, În satu-n care m-am născut; În casa cu podea de lut, Pe pat covoare țărănești... Văcuțe două-n grajd aveam Și uneori și doi vitei, Ne minunam

Raza galben-rubinie, mi-a învăluit grădina, Soarele se pierde-n zare, cerul foc e-n devenire, Vino să-ți arăt apusul, ce mirifică-i lumina, Azi frumoasa zi de mai e acum o

Un cerșetor la margine de stradă, Vorbește singur rezemat de-n pom; Bocanci-s rupți, picioarele-n zăpadă… … O mână-ntinsă… Soarta unui om! Doi cavaleri se-opresc între coline, Privesc cu

De ani de zile, numai un reper- Oricât aș publica la ,,Agonia”, De nicăieri nu vine bucuria; Stau în cătușe la…,,atelier” Dar nu mă las bătut și nu disper În poezie îmi găsesc tăria; De ani

Că nu mi-ai scris de-atâta vreme, știu- Că n-ai să-mi scrii, voi ști de-acu-nainte, Nu-i vina ta că nu găsești cuvinte, Dar poate niciodată nu-i târziu… Că nu-i nevoie, doar de

Va fi o zi când dorul îmi va trece Și gândul obsedant o să dispară; Frumoasă luna iar o să răsară Cu unduiri pierdute-n lacul rece.

Congres, nivel înalt…Femeile în bloc Egale cu bărbații, au hotărât pe loc Să fie și-n serviciu, dar mai ales acasă… Ce-o să le spună soții, de asta nu le pasă! Se-ntorc după o lună. O englezoaică

Mai e o zi... și anul vechi s-a dus... A fost un an , cu bune și cu rele - La est și vest sau între paralele, Toți semenii atâtea au de spus... În liniște asculți cuvântul lor: ,,Eu am trăit o

Un ardelean la New-York, pe stradă într-un bar Se-apropie de masă și cere un pahar; La obosit plimbarea, acum e și târziu… - Aici e altfel, Mister, poți bea doar pe pariu, Îi spune fără jenă

Iubitul meu, azi toată lumea știe, că mâine-i ziua noastră, Ziua Femeii! - cea dintâi de când îti sunt soție ! De-ți amintesc, să nu fie-n zadar… căci te iubesc și vreau din partea ta un

Nu-mi pune întrebări, e greu răspunsul Și n-o să vină, nu-l mai aștepta- Nu vreau să știi nimic, de-mi vine plânsul Nici că-mi doresc sau nu venirea ta. Nu voi păstra nimic, să ardă toate Cum

Tu poți să scrii oricât de bine... Cum avansezi, decid doar eu, Ești numai la cheremul meu Și fac ce vreau aici cu tine! ,,Atelierul” nu-ți convine? Înalță rugi la Dumnezeu... Tu poți să

Un tren de călători în drum spre București Discuții, șușoteli și bârfe și povești… O blondă și-ncă una, oltence-adevărate Se duc în capitală, acolo sânt de toate. În tren chiar lângă ele, curând

Un ardelean din Turda ajunge-n București Se plimbă pe străduțe, atâtea nu, găsești Că-s multe magazine, deobște la parter E nou venit în urbe și nu are reper, Când iată că ajunge și el la

roc! Un domn cam singuratic, vrea noapte de plăcere A suferit o dramă, regrete și durere… Stiind din auzite, se-ndreaptă pe centură, Sperând ca să găsească acolo o făptură, Puțin să-i

Cum ai ajuns pe lume, nu-ți mai aduci aminte Cum nu își aminteste nici unul dintre noi Și ce veni pe urmă nu mai găsești cuvinte Că cel mai tare doare… privitul înapoi... Prin ceața amintirii

PACHETUL SALVATOR E iarnă-n România, Sunt străzile pustii E traiul tot mai greu, E trist pentru copii; La fel pentru părinți, Și-n general e trist Când, într-un orășel Apare un

Crăciun sau visul unei nopți de iarnă, Ce-n suflet ne aduce sărbătoare... În inimă iubirea stă să cearnă, Se dăruie cu drag la fiecare! Bunici, părinți, copii sau nepoței... Ce poate fi pe

A fost odată, ca niciodată A fost odată un baiat și- o fată; Băiatul o visa mereu și dimineața, Când se ridica roua, când se ridica ceața, Punea în fiecare vis câte- un zefir Și planta lângă el

Voi fi cu tine… Aștept să-mi spui iar vorbe dulci și flori deasupra să-mi arunci și praf de stele… De dorul tău eu nu mai pot și fac ce fac și-l dărui tot iubirii mele. Ești tot departe și nu

Și te ridic în palmă cum fulgul îl ridici, Cum prinzi în mână-o floare ce-n față ți se-arată Aș vrea să-ți spun atâtea, să nu fim doar amici Dar ce urmează mâiine, cum poți a ști vreodată? Și

Iubito, Abia aștept să vină seara, Să văd pe geam crâmpei de cer, Cu stele care nasc și pier Lăsând în urmă primăvara. Þii minte, Cum lanțul alb de păpădie Îl impleteai în luna mai; În

Noiembrie… Ninge cu cer plumburiu, Amestec de ploaie și fulgi de zăpadă, Noroiul își cere tributul în stradă Pe vârfuri de case covor argintiu… Privind spre înalturi cad visului pradă- Surâsul