Poezie

Vise și flori

1 min lectură·23 ianuarie 2013

Mediu

A fost odată, ca niciodată

A fost odată un baiat și- o fată;

Băiatul o visa mereu și dimineața,

Când se ridica roua, când se ridica ceața,

Punea în fiecare vis câte- un zefir

Și planta lângă el un trandafir...

Și tot așa, la soare răsare,

Până s-a făcut o grădină mare,

Unde baiatul mergea deseori

Să privească visele- flori,

Să privească roșii trandafiri,

S-o caute pe fată din priviri

Și s-o roage, dorință firească,

Când se lasă seara, ușor să-i stropească,

Cu apă curată de la izvor,

Să le țină de sete, să le țină de dor...

Dar visele- flori în loc să- nflorească,

Încet, încet incep să se- ofilească

Și băiatul tot umblând prin lume

S-a intrebat, desigur, ce oare anume

A fost să se- ntâmple, de ce ofilirea ?

Nu i- a răspuns nimeni, nici măcar iubirea,

Căci prin capul lui de- atâtea vise frumoase plin

N- a trecut nici măcar umbra unui posibil destin

Căci fata, de ce nimeni nu știe,

Trecea prin gradină, doar așa ca să fie

Și florile toate înțeles- au îndată,

Că fata, de fapt, n- a visat… niciodată !

001.051

ALEXANDRU OLTEAN. “Vise și flori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-oltean/poezie/14022630/vise-si-flori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.