Poezie

Baftă și noroc

1 min lectură·18 ianuarie 2013

Mediu

roc!

Un domn cam singuratic, vrea noapte de plăcere

A suferit o dramă, regrete și durere…

Stiind din auzite, se-ndreaptă pe centură,

Sperând ca să găsească acolo o făptură,

Puțin să-i îndulcească amarul ce îl are;

În jumătate oră găsește ceva tare!

O tipă chiar frumoasă. Avea și o mașină

Un jaguar “ full option” leit cu o felină.

Ajung la ea acasă. O vilă ca-n povești...

- Îți place, îl întreabă?

- Grozavă-i, mă uimești!

- Chiar eu am proiectat-o…

- Glumești? O, nu se poate…

- Dar eu sânt arhitect! Am fost la facultate!

De pânze și sculpturi e toată casa plină;

- Ce gusturi rafinate, ce bani…

- Eu sânt de “ vină”

Eu le-am făcut pe toate în stil oriental,

Doar am academia de arte, nu-i normal?

Urcând pe scări bărbatul la mână s-a lovit

- Ia stai să văd o clipă, nu-i vorba de ghicit,

Căci am și medicina chiar în specialitate…

- Și arhitect și medic și arte, nu se poate!

Și pe centură colo, cum ți-ai găsit un loc?

- Cu multă, multă baftă și cu puțin noroc!

001.115

ALEXANDRU OLTEAN. “Baftă și noroc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-oltean/poezie/14022306/bafta-si-noroc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.