Alexandru Maria

poate fi și un typo - să-i zic, în loc de sămi

am :)

cred? nu prea mai nimic.

o scriere e descriere dar ar fi chiar nasol sa fie doar atât, să fie doar o formă care să ascundă exact nimic. :) zic eu

cât despre cât de gravă ești...ești și poți fi și mai mult de atât, dar să știi că birjarul (că am lapsus și nu știu cum sămi zic) tot ce vrea o face, ca de aia e birjar (fie că e în poezia asta fie că nu e în).

la fel, am :)

cred că te întrece vreo cineva în descrierile astea :), mereu îți ies faine. și, culmea, cam de fiecare dată ascunzi în spatele lor o chestie simpatică, jucăușă.

chiar dacă lumina dispare și tu îi spui să se grăbească, să nu-ți mai supere făptura cu lemn peste asfalt, țăranul ăla o să însereze pe drum, că roțile o să fie tocite până peste deal, că are de pus o treaptă și că - până una alta - poate o vrea să adune ceva din urmă. a ta sau a lui.

am, la fel :)

că ai texte faine, dar la naiba (mie îmi par) triste - de acolo răspăr :)

cât despre formalități - nu-mi șade bine, știu. serios. le urăsc. dar m-am gândit că dacă bag chestia aia commentul nu o să fie atât de general încât să fie băgat la oftopic (așa cum i se va întâmpla - foarte probabil - commentului ăsta) și o să îl vezi...

și cred că știi ce înseamnă răspărul, încât să nu te superi prea tare pe mine

la fel și nu ca sus, am

ai acolo begin, si poate i-ar mai trebui un s, ori la trecut :)

în rest, un zâmbet în răspăr

am

la colț de stradă îți dai seama de singurătate. și colțul ăsta al tău este frumos, dar - la naiba - atât de...
dar, e cam ca de ficare dată când te întorci în tine

am, cu simpatie

a mă lega de aceleași metafore și descrieri care ascund mereu ceva

textul îmi place nu pentru că ar fi optimist sau pesimist (cu toate că primul cuvânt prevalează în ciuda întunecimii textului) ci pentru că încearcă să prezinte o alternativă, un fel de sfat care nu poate ajunge la destinatar pentru că sfătuitorul nu crede în existența celuilalt.

întoarcerea orelor o văd ca pe o luptă între aceeași persoană.

cea mai faină parte este \"nu ești tu, nu ești nici măcar eu, nu ești numele\"

am

comm...ul meu era pe text și îi cerusem părerea autoarei în legătură cu acele \"trimiteri\" (care de fapt nu sunt trimiteri) de care vorbeai.

bine, din titlu văd o \"trimitere\" de care spui la timp. apoi, în prima strofă iar timpul: buze vechi, mallul despărțirilor, și la sfărșit moara... care poate fi de jucărie sau de vânt, aș spune eu. lupta cu timpul. înainte de seară (care este seară) frumusețea (care este feminină, dacă spune dd) se arată așa cum este ea - devenire (sau alterare) + un strop de ascundere (tenul grăbit să-și ascundă crăpăturile). totul se acoperă cu cerul.

a doua strofă - ploile sau degradarea. aici timpul este substituit de apă, o eroziune care devine interioară. fiere și colagen - două cuvinte care să sublinieze nu frumusețea ci urâțenia corpului (bine, colagenul nu este numai o substanță existentă în corp, lipicioasă și albicioasă parcă, unind oasele sau articulațiile... parcă). întrebarea apare seara: de ce frumusețea/veșnicia asta urâtă? apare seara pentru că seara nu mai este clipa visărilor ci clipa spoielilor, clipa în care masca fie trebuie dată jos, fie trebuie reîndoită.

nu o să mor o dată înmulțit la mult - cel mai fain vers din poezie. simplu, neîncărcat și fecund. ca timpul. văd aici renunțarea la superficialitate. o dată este ea, și nu va fi niciodată de mai multe ori.

acum, trimiterile de care vorbeai. eu nu le văd. sigur, atinge câteva teme (timpul, frumosul - ca temă estetică, poate chiar angoasa și sentimentul absurdului în momentul conștientizării mucegaiului). dar, astea nu le văd ca trimiteri. ele, cum a spus dd, dau o nuanță filosofică textului. și atât.

textul ăsta este fain și fără să bagi în priză, ca pe un feon, filosofia.

din nou, asta am văzut eu aici. și, dacă nu am văzut bine - am văzut cu văd eu.

fără intenții belicoase, ma

am spus asta :). chestia este că poeziile tale sunt foarte vizuale, cu foarte multe detalii, uneori voit sufocante. de unde și faptul că am spus \"descriere\" și nu m-am pus să îți fac o... exegeză :).

nice pun ;)

cu drag, ma

spune mai degrabă că prin cuvânt omul face un pas în curtea lui dumnezeu, prin cuvânt și omul poate crea :)

am

dar e o distanță destul de considerabilă de la nuanță la trimitere, nu crezi?

prins ideea de prima dată. nu am spus nimic despre o continuă beție, am spus doar că ar ieși - probabil - un text interesant pe tema asta.

descriere frumoasă, așa cum ne-ai obișnuit.

totuși, întrebare: ce trimiteri filosofice ai făcut în textul ăsta? dacă ai făcut vreuna :)

nu eu am fost primul care a pozat. și cred - după umila părere a mea, care este probabil și a altor câțiva care au avut timp să vadă cât de umil sunt - că știu destul de multe încât să te pun în dificultate pe tema - și forma - pe care nu ți-ai ales-o.

și la mai mic!

cu același orice, ma

,mărul o mănâncă pe ana, nu?

în primul rând, forma ai nimerit-o. ana presupune punct. și abia apoi continuarea. apoi, nu ai nimerit-o, pentru că nu doar forma contează - ana presupune - între două puncte - două virgule. astfel, textul tău este doar cursiv, ceea ce e foarte fain - după a mea părere - dar eșuează în fond.

un plus ar mai fi acela al des-ființării, sau al des-trucției, sau al punerii între paranteze. numai că tu din nou nu ai nimic între acele paranteze, nu menționezi nimic în ele. doar. le. pomeni. ești.

anamnetic vorbind, moartea - sau distrucția (da) finală nu o uiți. tocmai ea este cea care vine după penultimul punct. tu uiți, cu luare aminte, să și mori. astfel, îti contrazici titlul, precum și versurile finale (care sunt iar un plus)

tot așa face și ana - umblă pe drumuri, dar nu neumblate. ana umblă pe drumurile pe care a mai umblat odată - atunci când era un îngeraș și nu era. ana.

stilul, lumea, stilul în fața lumii - da, îmi place. foarte filozofic, cu z.

foamea. de tine și de ea - iar un pas pe drumul către ana, atunci când te chema andru.

îngeri turbați de tot sau de nimic - uite altă idee care îmi place. cu. toate. că. nu. pot. să. spun. unde naiba am mai auzit-o.

și, în sfârșit, momentul suprem al distru...gerii supreme (ai sărit tu peste aia nesupremă, dar... aia supremă contează, nu?). ana te vrea. pentru că nu te vrea ea. dai cu tine de pământ - reducția supremă.

eu cred - după umila mea părere, așa cum am luat-o de la alții, care probabil au luat-o de la alții și așa până la ana - că mărul l-ai mâncat de mult și că - spunea odată cineva despre ceva, dar nu îmi mai aduc aminte cine era cineva și ce era ceva - bau-bau te va păpa pe tine. pentru că nu tu ești ana.

într-adevăr: poeziile sunt pentru bărbați și femei și pentru femei și bărbați.

cu orice, ma

un hint acolo, dar spui că e mai puțin plauzibil (dar, totuși, nu imposibil)

\"ori acel înger a băut ceva și a început să se certe cu mine din cauza faptului că îi provoc numai necazuri, și nu mai poate accepta un astfel de comportament deplasat.\"

ana. ana este o tipă superbă, deși uneori bătrână, are ochii frumoși și limpezi, deși unori e oarbă, iubește cu patimă, deși uneori îți smulge inima prin cap, povestește foarte frumos despre îngeri, deși uneori vrea să te facă ateu.

cine este ana?

ps - vezi că ai un typo (și dacă. tot ai venit. fi tu drumul.
ăla.) și citește și printre rânduri

cu orice, am

cuvintele spun... cuvinte.

și, dacă este să spunem că arta fotografică este poezie, de ce să nu ne întoarcem de tot și să spunem că orice este poezie?

nu știu. poate că prin cuvinte mă exprim mai ușor, impersonal fiind.

fără intenții belicoase, am

Picioare, nisip, boem, te chem
Nu vi

picioare, nisip, boem, te chem\\nu vii

cum să te mântuiești jucând \" șah\". despre alegerea logică drept modalitate de mântuire (sau, cum rațiunea te salvează din iad)
foarte interesantă partea despre posibila beție celestă. cred că ar fi ieșit un text bunicel chiar numai pe ideea asta.
oricum, foarte interesant ieșit, amuzându-ne pe o temă destul de serioasă :P