Alexandru Manta

un drum trist care duce oriunde cam ăsta e poemul meu nenăscut în nicio zodie pe care l-am pus pe o scândură de salcâm cu colac și lumânare și i-am dat drumul pe râu în jos muierile vântului îi

mi-e teamă să merg la curve pentru că spun vrute și nevrute când văd o femeie frumoasă curvele sunt cele mai frumoase femei chiar dacă sunt perisabile ca roua aș putea să le spun în ce constă

în fiecare dimineață transformi absolutul într-o mulțime de gesturi legitime și provizorii prudente sau cu scop terapeutic căutarea sutienului cu push-up care dă bine cu bluza crem mi se pare cel

Motto: "Scarlett O'Hara nu era frumoasă..." bătrânul Aristotel spunea că o femeie scundă nu e niciodată frumoasă îți șopteam conspirativ și tandru în fiecare dimineață la ceai înainte să mă

ultimele tale cuvinte sunt niște mamifere ciudate care nasc pui peste tot pe unde merg la filmele proaste care încep cu ei doi dezbrăcați în rugile mele laice și nostalgice în piața 700 până și

Motto: "ce frumoasă femeie era Clara!" dacă vrei să-ți fiu aproape îmblânzește-mă îmi spuneai în fiecare carte poștală eu îți spuneam că asta se întâmplă doar în povestea Micului prinț cu

sunt un ratat al rătăcirilor mă întorc de fiecare dată desculț de la marginea deșerturilor cu tălpile pline de nisipul caravanelor cu mătase și fete morgane noaptea am remușcări de asasin plătit

lucizilor nu veți reuși niciodată să-mi înțelegeți algebra pașilor grăbiți dezordonați împiedicați atunci când sunt purtat de gândul obscur că în sfârșit îi voi săruta buzele sânii coapsele "să

nimeni nu știa nimic despre femeia cu sacou impegatul gării spunea că e nebună și de-abia aștepta să plece din sala de așteptare mecanicii trenurilor spuneau despre femeia cu sacou și

femeia aceea avea vise medii știa că nu poate oferi o inimă omului de tinichea și în fiecare zi în bucătărie economisea câte-o picătură de ulei de floarea soarelui modificând cu bună știință sau

de o mie de ani mă țin să-ți spun că ești ca o pară pergamută dar sunt prins în tot felul de războaie la granița imperiului călare pe puri-sânge arabi încerc să opresc invaziile barbarilor și să

sărbătorile sunt despre o stradă plină cu beteală și soldați de plumb ce spuneau sărumâna unor femei tinere cândva sărbătorile sunt despre cum îți aduceam o ninsoare la picioare și cele

totul e previzibil acum rasă sex patriarhat sunt un rău cetățean și mincinos tovarăș iartă-mă, Miroane orbesc în fiecare zi în fața televizorului și gunoierii așteaptă să-mi strângă

Hamlet cu mâinile pline de sânge încearcă să rezolve cubul Rubik și în jurul lui chibițăm entuziaști de câteva sute de ani negru roșu verde alb vai ce colorată este viața până și sendvișul cel

aplecată pe pervazul geamului de la bucătărie în fiecare zi cobori firul cu plumb speriată că ai putea construi din spațiul acela plin de linguri furculițe oale crătiți încă o iubire