Judecata de Apoi

ți-am oferit mai demult posibilitatea să acorzi stele. Exercită-ți dreptul! :) Ca să nu ajungi la Judecata de Apoi! :) Zic așa, mai în glumă, mai în serios... că discursul tău e unul care m-a trimis în vremurile pe când eram liceană... Ce vremuri!... Nu știu dacă am fi plictisit, pe atunci.
Mi-a plăcut mult dezinvoltura cu care te-ai prezentat la Judecata de Apoi, metaforic, subtil, sincer.
Bun!

dat temelor grave, solemne, cum spunea cineva, mă bucur că simți acest lucru și nu încadrezi la superficial ce scriu, nu știam că pot dărui stele, n-am mai făcut-o de mult, în viața reală acest fapt a avut un efect dezastruos până la urmă :), sper ca măcar aici, pe tărâmul Agonia, stelele să aibă doar lumină, nu traiectorie.

Poemul funcționează excelent pe contrastul dintre sacru și cotidian, dintre iubirea adolescentină și decorul religios. Gestul de a scrie numărul de telefon pe calendarul ortodox este o metaforă foarte puternică,profanul invadează spațiul consacrat, iar îndrăgostirea capătă dimensiuni aproape liturgice, dar ironice. Detaliile construiesc un realism comic. Secvența cu geamurile de spart și programul de liniște introduce o rebeliune tandră, o dorință de a tulbura ordinea pentru a face loc sentimentului.

Cu plăcerea lecturii

onorat de trecere și interpretare corectă a textului.