Alexandru Ionescu

Va multumesc pentru opinie. Dupa cum v-ati dat probabil seama din comentariile de la textul dumneavoastra tineam la parerea dumneavoastra. Ma bucur ca ati remarcat tocmai miezul acestui text, poezia ca subcultura.
Va mai astept

regret sa va comunic ca
\"sufletului înfiripă harfa eoliană prin care suflarea eterică a lumii își mai poate murmura poveștile\" nu are nici o legatura cu o \"prezentare\", cum spuneti.
si ma bucur sa vad ca Liiceanu are chiar un rost. dar daca tot il dati ca exemplu poate ar fi bine sa ne uitam si la stil. pentru ca mi se pare fortat (ca sa nu folosesc cuvantul care s-ar potrivi mai bine) sa vorbim vag despre vag.

2. \"Căci sufletul - starea de iminență insăși - nu-i decît vîntul cît ne cutreieră pe dinăuntru.\" ma face sa cred ca nu doar tastatura va joaca feste ci si ceea ce numiti \"prezentare expresiva\" (chiar exista categoria asta de text?)

3. Nu am spus nici un moment ca Heideg. ar fi scris \"sufetul etc.\"

Stiti, nu are rost sa va prefaceti. degeaba ati schimbat textul.
Pe google se proceseaza mai greu. Ia vedeti la a doua intrare:
http://www.google.ro/search?hl=ro&q=%22poetic+locuieste+omul%22&btnG=C%C4%83utare+Google&meta=

Oarecum paradoxal sa-mi atrageti atentia asupra unei greseli de culegere cand dumneavoastra comiteti barbarii gramaticale precum \"m-ai pricep cîte ceva\". Poate va veti hotari sa comunicati, totusi, cu mine si sa-mi raspundeti punctual. Daca sunteti in stare.

in ordine inversa:
1 l-ati citat undeva e Hiedegger cu \"poetic locuieste omul\" si aici completati cu formula\"fiul toamnei...etc\". Comparand vedem ca hiedegger analizeaza, dumneavoastra improvizati.

2 sufletul despre care vorbiti este numai o metafora si sta pentru altceva nenumit de dumneavoastra. De dragul claritatii la care tineti atat ar fi nevoie de precizari

3 legat de ceea ce spun mai sus, folosirea unei metafore va indeparteaza de subiectul pe care il abordati. Asta pentru ca in locul unei analize folositi o expresie-inlocuitor.

Am inteles ce s-ar intampla dar nu si de ce e in \"versuri\"

intr-un fel, nu dispare intrebarea \"si ce daca\" la final

Ce credeti, se mai poate scrie sonet in 2005? dar ode pindarice? dar tragedii antice?
va intreb pentru ca limbajul pare sa inchida mai degraba decat sa deschida tema generoasa pe care v-ati ales-o.

Parerea mea este ca descrieti un lucru banal din ceeea ce se intampla cu aceste autoare.
Cu toate ca uneori reusiti sa formulati cate ceva din ceea ce v-ar contura intentia polemica, in ultima instanta
\"că iubirea este o rapidă penetrare într-un lift de mare viteză\" fortarea contrastului nu va avantajeaza poemulcare sigur ca poate fi numit poezie sau insemnare dar clasificarea nu anuleaza nevoia de a compara textul dumneavoastra cu, de exemplu, etichetele de pe produsele ieftine. Cu multe elemente dar suferind serios din punctul de vedere al relevantei unor amanunte ca \"imbracate in albastru\", \"cazi de marmura\", \"degetul ascutit\", elemente ce se incapataneaza sa ramana ambigue

Inteleg ca ideea de \"literatura virtuala\" vi se impune ca o prejudecata.
Puteti sa numiti 4 scriitori care nu exista decat in spatiul virtual. Asta trecand peste \"inocenta\" inventarii conceptului \"poezie paper\"

chiar va inteleg, uitati ce scrie un tanar poet mai titrat decat noi:

Ultimul vals al porcilor

http://www.cercosoft.be/cercosoft/frans/ceres/f_truies.htm

Azi m-am trezit știind totul,
deși aș fi preferat orice altceva:
să respir normal măcar o gură de aer
să pot să rostogolesc un gând bun între pereții craniului ăstuia
hainele de pe mine să nu miroasă a transpirație și mucegai...
în capul meu bubuiturile se-ntețiseră
nu doar petarde și artificii, cum se întâmplă pe aici de crăciun
era ca și cum cineva ar fi lovit isterizat
cu pumnii într-un borcan mare și gol

de cinci zile, știu:
sunt plicul cu anthrax pe care-l primești într-o joi la birou
sunt schimonoseala ta de invidie
sunt o lamă de ras ținută sub limbă
sunt tot ce-ți place, tot ce-i cancerigen și obscur
îți vei aduce aminte de mine, omule din supermarket?
sunt un nimic și mă cred dracul gol
sunt tusea seacă de care n-o să mai scapi
sunt răutatea și ura lui 2005

de cinci zile febră și singurătate
de cinci zile numai porcii valsează noaptea înaintea ochilor mei
înroșiți de nesomn
și ceai fierbinte și o flegmă groasă, pustiitoare
curgându-mi prin trupul chircit între așternuturi
de cinci zile brațele mele subțiate
se întind meschin către nimeni
fiindcă eu sunt nimeni
și lumea este împărăția mea.

il cheama Komartin. si sunt curios cum vedeti dumneavoastra apropierea tematica si expresiva dintre ceea ce scrie el si lamentatia melancolic-vilegiaturista pe care o reusiti...

stiu, am mai intrebat o data:
\"Nu aveti impresia ca, uneori procedeele pe care le folositi sunt putin depasite de capacitatea limbii romane de a exprima? Intreb. Adica... agresiunea estetica (sau prelucrarea) asupra limbii poate sa fie scuzata doar de \"poate ai, poate n-ai dreptate\"? Dar in ultima intrebare sigur ca exagerez... nu facem politia limbii... doar ca eram curios.\"
de exemplu pe mine singular) mă face pe inima-i semne (plural)

\"mă taie pe vene\" (a taia pe... masa, jos) e o constructie care se refera la locul in care se petrece actiunea nu la obiectul actiunii...
apoi, aglomerari imposibile:
\"îmi leg timpul peste suflet garou
injectez raiului zăpezi de an nou\"
adica
metafora + metafora +
metafora/metafora + un fel de sinecdoca

poemul dumneavoastra imi evoca un text ca
\"Gară peticită de lumini,
șine verzi sub luna de venin,
câmp în ceruri înțepat cu spini,
ce tăcere, suflet pal și mut,
trenurile toate au trecut.

Vântul rupe rufe de mătasă,
gândurile au fugit din casă,
vino, rece mână de mireasă,
pune-mi clopotei la gât
ca să-ți treacă de urât\" un poem scris la 1915. Partea mai trista este aceea ca dati impresia ca va ingrijiti atent poeziile... ma intreb doar de ce preferati o estetica datata... epuizata...

\"anvergura unui sentiment este utilitatea lui\" este singura afirmatie din text care scapa cumva mitralierei de clisee...
poate asa ati vrut, dar, poate ma repet, problema cliseului este nu atat aceea ca este tocit ci neutralizarea functiei expresive. Mi se pare ca lucrurile pe care le plasati pozitiv in poem copulatia cu idei, oamenii goi in spatiu public, universul din inima mai mult ascund decat exprima.
Cum spuneam, un singur vers scapa automatismului dumneavoastra poetic. Si acela este paradoxal... care poate dar mai ales nu poate sa spuna foarte mult. o invatatura de viata

\"E fiu al toamnei sufletul\" stiti, aveti o premisa a eseului gresita.
poriti demonstratia cu o metafora iar metafora are un singur defect... MARE.
Poate sa fie justa sau frumoasa, poate sa fie proaspata sau convingatoare poate sa fie surprinzatoare sau plina de intelesuri dar UN SINGUR LUCRU NU POATE SA FIE> un lucru esential:

nu poate sa fie lucrul numit. Iar in cazul dumneavoastra insusi \"sufletul\" este o metafora pentru ca nu tine de nici un concept deci vorbiti despre cu totul altceva decat va doriti.
cand spun \"sufletul este fiu al toamnei\" fix fiu stim ca nu poate sa fie si nici al toamnei, sufletul... este deci o figura de stil, o metafora deci o inexactitate cu scop expresiv dar cu \"minus ontologic\" pentru ca tot sunteti atat de atasat de Hiedegger. Cu Sarbatori Fericite

corect. felicitari... dar ce se cred?

stiti, epigrama ca si sexul nu prea merg asa... in sine. Amandoua e bine sa fie facute cu altcineva... sau asa e o vorba...
cu poezia stiu ca se poate orice dar... cu epigrama nu. Genul asta parca e cam comunist sa fie facut asa \"in general\"... doar cu faze misogine... de-asta zic... cam grosolan
Sarbatori fericite

poate vi se pare ca e o gluma dar nu e decat o grosolanie. imi pare rau ca v-ati pierdut vremea cu asta.
nu e nimic vulgar in afara grosolaniei pe care ati afisat-o drept text

sigur il stiti dar de dragul lecturii:

Musee des Beaux Arts

About suffering they were never wrong,
The Old Masters: how well they understood
Its human position; how it takes place
While someone else is eating or opening a window or just walking dully
along;
How, when the aged are reverently, passionately waiting
For the miraculous birth, there always must be
Children who did not specially want it to happen, skating
On a pond at the edge of the wood:
They never forgot
That even the dreadful martyrdom must run its course
Anyhow in a corner, some untidy spot
Where the dogs go on with their doggy life and the torturer\'s horse
Scratches its innocent behind on a tree.
In Breughel\'s Icarus, for instance: how everything turns away
Quite leisurely from the disaster; the plowman may
Have heard the splash, the forsaken cry,
But for him it was not an important failure; the sun shone
As it had to on the white legs disappearing into the green
Water; and the expensive delicate ship that must have seen
Something amazing, a boy falling out of the sky,
Had somewhere to get to and sailed calmly on.
-- W. H. Auden

sau, si mai bine:

William Carlos Williams -
Landscape With The Fall Of Icarus

According to Brueghel
when Icarus fell
it was spring

a farmer was ploughing
his field
the whole pageantry

of the year was
awake tingling
near

the edge of the sea
concerned
with itself

sweating in the sun
that melted
the wings\' wax

unsignificantly
off the coast
there was

a splash quite unnoticed
this was
Icarus drowning

poemul este cam greoi. incercati sa il cititi cu voce tare si o sa vedeti ca va rataciti.
Cred ca ii lipseste o oarecare organizare (nu are nici una)

\"Matale\"? sunteti la piata?
in sfarsit, fiecare e acolo unde vrea sa fie... chiar si ironic de nu se detecteaza... sau, sa spunem retoric? Aveti dreptate, nu conteaza... dar numai pentru dumneavoastra pentru ca din moment ce ati pus lucrurile de mai sus in spatiu public, pot sa comentez. Deci, pentru mine, cel putin, conteaza.
lucrurile nu sunt \"pur si simplu\" cred ca am spus ca un cliseu este cumva... bietul cliseu, in discutia de fata chiar se cerea definit. si asta am incercat sa fac. (acum sa nu imi spuneti ceva de paranteza pe care tocmai o cititi).
eu doar discutam... dar daca va tulbur cumparaturile de Craciun... nu ma bagati in seama... e cel mai potrivit mod de a scrie orbeste... sau mumificat...
Chiar, un vers poate sa fie entru dumneavoastra \"le mâncam miezul ritualul meu de mumificare\" va dati seama ca va lipseste un cuvant de legatura intre miez si ritual, nu? Poate asa ati vrut dar, nu asta era regula sintactica pe care o folositi in restul poemului.
cu respect