Alexandru Ionescu

Ma vad nevoit sa revin. In comentariul \"cu tot respectul care credeti-ma il am\" poate doreati sa spuneti \"pe care\". Macar cand e vorba de gramatica as dori ca prezenta mea sa nu fie inutila.

Am ales numai 3 versuri in care scrisul dumneavoastra are probleme de respiratie:
\"am șters praful azi înainte să vii l-am ascuns sub covor\"
\"mă tot împiedicam de moarte pe hol\"
\"așa m-am săturat de carnea asta ca atunci când nu zâmbești\"

le-am ales pe astea si nu pe altele pentru ca sint trei modalitati diferite de ratare a tensiunii poetice.
1. dubla indicatie temporala urmata de un determinant de loc voit minimalist (inghesuiala)
2. frazarea artificiala \"de moarte pe hol\" (\"pozitia nefireasca\")
3. comparatia fortata (m-am saturat... ca atunci cand nu zambesti) (mize arbitrare)

dar am impresia ca trebuia sa scrieti ceva daca tot ati zis ca faceti o poezie, nu?

curios, dar versurile acelea cu moartea dau impresia ca aveti ceva de spus

numai bine

Poemul dumneavoastra este foarte simplu din punct de vedere al structurii (chiar mecanic) si complicat (poate cam excesiv) daca as face o lista cu opozitiile pe care le folositi.
smecher+talentat+agresiv+dibaci vs.destept+vinovat+singur

Ar putea sa fie social vs. intim, dar nu avem cum sa fim siguri si nici nu ne lasati sa ne dam seama.

Problemele pentru mine apar atunci cand iau foecare dintre termenii de mai sus in parte si imi dau seama ca din poem nu stiu ce inseamna nici \"talentat\", nici \"agresiv\" etc.

Sa spunem ca il lasati pe \"celalalt\" sa fie un posibil interlocutor certaret prin subsolul textului pentru ca la jumatatea poemului, dupa ce spuneti ca e \"agresiv\" dispare complet din tablou.

ar mai fi de spus ca lasati poemul undeva intr-un plan secund, ca si cum ati marca numai un cadru al actului, il pomeniti ca pe o activitate a partii \"destepte etc.\" dar ceea ce ne oferiti ete o serie de gesturi ritualice din jurul poemului: galceava inteleptului s.a.m.d. o fi destul?

dar insist, domnule Ruse, spuneti ca dvs. chiar aveti ceva de spus... dar nu se intelege ce. \"neidei\"? ce-s astea nu stiu. \"lacune firave destul de mirositoare\" e destul de pretentios. sa intelegem si noi totusi... lacunele firave pe ce pozitie se afla fata de lacunele solide (ca ale dumneavoastra)? \"stilul literar in care autorului ii este sila de el insusi\" este o sintagma rupta din perlele de la bac, presupun. dar daca inca nu ati dat bacul mai aveti timp sa va redresati ma gindesc eu.

nu mi-o luati in nume de rau, dar daca vreti sa fiti credibil va rog sa adaugati nume de autori si texte ca sa exemplificati, va rog de asemenea sa precizati de ce se impune definirea unui nou \"ism\", daca se justifica printr-o insusire a lui de catre majoritatea autorilor de azi sau de ce credeti ca nu e inteles fracturismul. Dumneavoastra l-ati inteles? va rog atunci sa precizati raportul dintre anexele manifestului si teoretizarile de acelasi fel aparute si in alte literaturi, raportul fracturismului cu ele, etc.

sau poate nu stiti despre ce vorbiti si atunci nu trebuie sa explicati \"fracturismul prost inteles\".

Domnule Ruse, folosirea persoanei a doua plural aici e riscanta pentru dumneavoastra in lipsa concretetei si argumentelor. Daca nu cumva vreti sa ne convingeti ca lansati dumneavoastra o directie literara, poate ca articolul asa cum ii spuneti, ar trebui sa fie mai mult decat atat. Cred ca e nevoie de niste exemple... la cine se refera fracturismul prost inteles? puteti da niste nume de asemenea \"fracturisti\"? poate e nevoie si de niste texte concludente si o analiza a lor sa se inteleaga... ori va referiti la dumneavoastra si textele dumneavoastra?

altfel, incadrarea textului dumneavoastra e naiva macar prin ambiguitatea ei

pai nu stiu, daca tu mi-ai acordat credit e destul.pe de alta parte ma intersa sa invat cum sa fac textul mai bun la nivelul receptarii si la nivel pur textual in definitiv, si mai mult, ma intereseaza sa exprime cat mai fidel ceea ce vreau sa transmit
as fi curioasa(daca tot e text din perspectiva feminina, voi fi tipa si in comentarii):D de ce crezi ca e un text inteligent, eu cred ca e mai degraba un text relativ slab, chiar de amator as putea spune, cu destule lacune de scriere.L-am postat asa, la prima mana pentru ca ma interesa cum e receptat un text nelucrat.
pe de alta parte 1.da cred ca asa poate fi scris un text modest din perspectiva feminina
2.poate ca nu sunt o tipa sau un androgin dar as putea fi in orice moment, nu?:D

multumesc de trecere, florin

un text scris din perspectiva feminina:D

ai dreptate, florin, este paradoxal... cu blocajul comunicational... dar asta nu stiu daca poate sa treaca pe langa urechile poeziei... nu m-am prins de drog decat dupa ce ma gandisem la liniile de forta ale poemului.
la 2. contiunarea mea ar fi, pacat... ar fi timpul pentru un fel de responsabilitate fata de posibilitatile poemului. Sigur ca nu exista limite... dar ar putea exista... mi se pare ca la fel stau lucrurile si in realitate:
nu exista limite... putem oricand sa ii casapim pe vecini, dar parca e mai bine sa nu facem asta... un fel de limita acceptata.

uite ca nu intrase tot citatul
\"Et le Temps m\'engloutit minute par minute,
Comme la neige immense un corps pris de roideur;
Je contemple d\'en haut le globe en sa rondeur
Et je n\'y cherche plus l\'abri d\'une cahute.\"

nu e deloc rau, sigur ca da. Imi permit totusi sa imi pun o problema pe marginea textului tau, florin.
Reusesti sa te misti cu o anumita dexteritate intre cele doua registre. unul in prima si ultima strofa (al corporalului \"pus in scena\") si un alt registru in interiorul poemului (al imaginarului traumatico-metaforic aplicat la corpul \"rama\").
Se vede ca nu ai nici o ezitare fata de instrumentele pe care le folosesti. Nici un pic de crispare atunci cand ii zdrobesti bietului om capul numai pentru spectacol.
si acum problema... care de fapt are doua puncte:

1. ma intreb daca faptul ca nu este decat o poezie nu il afecteaza e cel care citeste... pentru ca despre o placere a simturilor nu oate sa fie vorba.... atunci, ma gandesc, nu cumva intentia este numai aceea de a depasi blocajul senzorial pe care de mai bine de o suta de ani il sesizau simbolistii? in conditiile astea de ce mas multumi cu un text care mi se ofera drept poezie... si se obliga sa ma surprinda... ca poezie?!

2. a doua problema, care mi se pare ca ar depasi limitele poeticului in sensul cel mai larg intalnit azi... si anume ca spatiu independent de tot restul (autonomia esteticului s.s.m.d.) unde ma opresc sau cu ce compensez cruzimea? Baudelaire a raspuns la asta (opozitia ascendentza-mundan burghez de doi bani) ... Rimbaud n-a mai stiut... deja se amestecasera lucrurile. deci... mai mult sau mai putin...

poti tu sa spui o natie care \"stie ce vrea\" ca natie zic...

intr-un fel paradoxal atat Komartin cat si Ianus, directiile foarte diferite ale 2miismului exceleaza in metafore. Primul fiind acuzat destul de des de 70-ism iar celalalt exceland in metafore inedite, crude. Ca sa nu mai spunem de Razvan Tupa sau chiar Adrian Urmanov cu care am vazut ca ai postat un interviu. Legatura cu poemul de mai sus, ar consta in aceea ca raportul lui Paul Bogdan cu metafora este unul abrupt... Poemul incepe cu o metafora riscanta, de altfel: \"Viata este un cap de mort...\" si aduna tensiune in versul central cel cu timpul inventat pentru a se relaxa in imaginea din tertina finala.

cred ca va grabiti atunci cand postati unele poeme.
de exemplu formularea :
\" golul lui
să umplu
ca o salcie sorbind din albia ce desparte
umărul tău de al meu\" folositi nu mai putin de trei formule genitivale intr-o singura structura sintactica, apoi atasati totul pe un joc paradoxal \"sorb gol...ca sa umplu\"
in acelasi fragment faceti o comparatie pe care o ratati pentru ca al doilea termen al comparatiei este folosit si ca o legatura cu ceea ce urmeaza si nu doar folosit ci dezvoltat: ca o salcie sorbind din albia ce desparte fiecare dintre aceste elemente vand atasat cate un referent verbal (sorbind... desparte)
acest gen de constructie ingreuneaza poemul construit pe baza unei cosmicizari rezonabile:) a corpului uman...

daca vi se pare mai potrivit, sigur... alexionpoem@yahoo.com

altfel pierdeam textul... nu? si nu am scris decat ceea ce s-a intamplat... nu am spus ca sunt nedreptatit... daca vreti pot sa scriu cum l-ati pus la loc... si ca va multumesc pentru asta. N-am vrut sa va mahnesc.
Domnule Atanasiu, imi face placere completarea dumneavoastra si imi este foarte utila. Nu stiam decat ca fundamentarea conceptului s-a petrecut in SUA prin anii 40 (probabil, asa cum spuneti McLuhan. In schimb stiu teoria subculturilor s-a dezvoltat in anii 70 incercand sa precizeze principiile unei subculturi fie pe baza conceptelor de clasa ((Hall si Jefferson 1976) fie pe cele legate de rasa(Hebdige 1979). In mod paradoxal, probabil ceea ce determina o subcultura sunt raspunsuri cu relevanta de grup pentru probleme generale ale societatii. In ultima instanta, raspunsurile insele ajung sa se confrunte cu nevoile generale ale societatii.
Ma bucur ca imi dati sansa sa formulez mai departe

departe de mine sa cred ca aveti de invatat ceva de la mine. De-asta va si intreb, chiar daca formula mea e cateodata mai directa... pentru ca vreau sa inteleg cum va sustineti optiunile poetice evidente la nivelul textului. Iar Labis etc... credeam ca nu va simtiti jignit pentru ca mi s-a parut evident ca nu va concepeti discursul tinand cont de diferitele curente de dupa anii 60\'. Si asta nu am cum sa spun ca este neaparat rau... dar sunt in continuare interesat de punctele pe care le-am atins mai sus in legatura cu poezia dumneavoastra.
cu multumiri

am auzit ca ar exista o lucrare semnata de Ovidiu Verdes (autorul \"Muzici si faze\") despre metafora azi. Dar nu am reusit sa pun mana pe lucrarea cu pricina.
In cazul douamiistilor si mie mi se pare ca incearca ceva nou... dar din punctul de vedere al metaforei cred ca nu renunta la ea si o folosesc uneori din plin. Sa ne gandim la Claudiu Komartin sau la Marius Ianus pentru a numi extremele douamiismului.
Pe de alta parte ma gandesc serios la felul in care functioneaza sau nu poezia. In eseul (pe care cineva din site-ul dumneavoastra l-a trimis in pagina mea http://www.agonia.ro/index.php/essay/158374/index.html incercam sa pun in discutie cateva elemente legarte de acest lucru.
Ma bucur ca va sustineti argumentat poetica si imi cer scuze ca v-am cerut sa explicati mai sus expresia din poem. Ma gandeam (ma intrebam, mai degraba) la exactitatea expresiei.
In ceea ce priveste imi pare bine sa va vad interesat de functionalitatea textului dumneavoastra.

foarte interesant, cineva a \"neverificat\" textul... Sper ca veti da o explicatie, domnule administrator care imi ascundeti textul...
\"discursul public se află, valoric, pe o treaptă superioară acelor fenomene (poetice) pe care le cataloghezi ca subcultură, pentru simplul motiv că se adresează maselor?!\" nu neaparat, Alina. Va multumesc pentru pozitia dumneavoastra dar nu m-am gandit la o superioritate de acest gen. Este vorba despre relevanta unui text literar si nu despre relevanta instantei care il legitimeaza. Pur si simplu, atata timp cat preferam o revolta de cabinet pentru poezia scrisa... nu putem sa avem pretentia ca resectivele texte sa si conteze.
Va multumesc pentru atentionarea privitoare la formularea deficitara.
De exemplu romantismul nu reprezenta doar o efuziune de sentimente in sine. In primul rand, accentuarea laturii patetice a expresiei (ceea ce se intampla la primii romantici) era suspecta din punct de vedere al moralei publice, deci de luat in seama...
Baudelaire era considerat pornograf la vremea lui iar Dante a avut de tras de pe urma pozitiilor sale politice.
Spun ca imaginea poeziei care ocupa acum scena sociala este una de arta inofensiva.
2. Chiar este foarte usor sa traiesti ca poet intr-o tara civilizata. Exista burse de creatie, lecturi publice platite, programe de creative writing... lucruri care permit unui autor sa isi exprime pozitiile si sa isi faca auzita vocea.

In ceea ce priveste conditia marginala despre care vorbeam, putem sa luam niste exemple. De exemplu Traian T Cosovei. Un poet uluitor la debut prin 1979 si incredibil in urmatoarele 2 carti publicate (\"123 sau...\" si inca ceva). De atunci a refuzat sa isi asume o conditie serioasa a actului sau creator cantonandu-si discursul in cateva volute de stil destul de repetitive, reducandu-si talentul la un joc de-a expresia.

Nu am spus in schimb ca \"poezia se dedică unui „cerc de cunoștințe”\" dar se intampla ca relevanta unui text poetic sa fie restransa, in functie de criterii incredibil de variate. rezultatul este ca, pe de o parte, discutiile despre poezie ajung sa fie destul de limitate.
Ma bucur ca ati semnalat lucruri destul de importante din textul meu si sunt singur ca vom continua discutia daca nu deranjam administratorii site-ului.

Va multumesc pentru explicatie.
De fapt ati sesizat lipsa mea de apetenta pentru metafora. Mie mi se pare ca douamiismul este doar o eticheta pentru autori foarte diferiti si o scuza ca sa nu mai citim. Sigur este mai usor sa intelegem o tendinta dandu-i un nume, dar... e si superficial.
Cand va intreb despre poemele dumneavoastra incerc sa inteleg daca metafora mai functioneaza (pentru ca nu o problema de intelegere cred ca se pune ci de rezonanta).

Va referiti la viata pe pamant. Pentru ca ar fi pacat sa credeti in Dumnezeu si sa vorbiti despre viata data de Dumnezeu ca efemera...

sensibil poemul dumneavoastra. Dar pentru un spatiu atat de mic ar fi nevoie de mai mult control al expresiei.
de exemplu ce inseamna a \"desena cu intelepciune\"...
e de remarcat manierismul pe care incercati sa il puneti la treaba aici, incercarea de caligrama...
Dar acelasi lucru a fost facut de Pound la inceputul secolului XX in mult mai putine cuvinte si recunoscand inspiratia japoneza... deci evitand jena artificialului:

In a Station of the Metro

THE apparition of these faces in the crowd;
Petals on a wet, black bough.

de fapt poemul e si aici: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/113394/index.html

sunt sigur ca o deslusiti dumneavoastra dar nu imi vine sa dau varianta in romana...