Alexandru Ionescu

Ma vad nevoit sa revin. In comentariul \"cu tot respectul care credeti-ma il am\" poate doreati sa spuneti \"pe care\". Macar cand e vorba de gramatica as dori ca prezenta mea sa nu fie inutila.

Am ales numai 3 versuri in care scrisul dumneavoastra are probleme de respiratie:
\"am șters praful azi înainte să vii l-am ascuns sub covor\"
\"mă tot împiedicam de moarte pe hol\"
\"așa m-am săturat de carnea asta ca atunci când nu zâmbești\"

le-am ales pe astea si nu pe altele pentru ca sint trei modalitati diferite de ratare a tensiunii poetice.
1. dubla indicatie temporala urmata de un determinant de loc voit minimalist (inghesuiala)
2. frazarea artificiala \"de moarte pe hol\" (\"pozitia nefireasca\")
3. comparatia fortata (m-am saturat... ca atunci cand nu zambesti) (mize arbitrare)

dar am impresia ca trebuia sa scrieti ceva daca tot ati zis ca faceti o poezie, nu?

curios, dar versurile acelea cu moartea dau impresia ca aveti ceva de spus

numai bine

Poemul dumneavoastra este foarte simplu din punct de vedere al structurii (chiar mecanic) si complicat (poate cam excesiv) daca as face o lista cu opozitiile pe care le folositi.
smecher+talentat+agresiv+dibaci vs.destept+vinovat+singur

Ar putea sa fie social vs. intim, dar nu avem cum sa fim siguri si nici nu ne lasati sa ne dam seama.

Problemele pentru mine apar atunci cand iau foecare dintre termenii de mai sus in parte si imi dau seama ca din poem nu stiu ce inseamna nici \"talentat\", nici \"agresiv\" etc.

Sa spunem ca il lasati pe \"celalalt\" sa fie un posibil interlocutor certaret prin subsolul textului pentru ca la jumatatea poemului, dupa ce spuneti ca e \"agresiv\" dispare complet din tablou.

ar mai fi de spus ca lasati poemul undeva intr-un plan secund, ca si cum ati marca numai un cadru al actului, il pomeniti ca pe o activitate a partii \"destepte etc.\" dar ceea ce ne oferiti ete o serie de gesturi ritualice din jurul poemului: galceava inteleptului s.a.m.d. o fi destul?

dar insist, domnule Ruse, spuneti ca dvs. chiar aveti ceva de spus... dar nu se intelege ce. \"neidei\"? ce-s astea nu stiu. \"lacune firave destul de mirositoare\" e destul de pretentios. sa intelegem si noi totusi... lacunele firave pe ce pozitie se afla fata de lacunele solide (ca ale dumneavoastra)? \"stilul literar in care autorului ii este sila de el insusi\" este o sintagma rupta din perlele de la bac, presupun. dar daca inca nu ati dat bacul mai aveti timp sa va redresati ma gindesc eu.

nu mi-o luati in nume de rau, dar daca vreti sa fiti credibil va rog sa adaugati nume de autori si texte ca sa exemplificati, va rog de asemenea sa precizati de ce se impune definirea unui nou \"ism\", daca se justifica printr-o insusire a lui de catre majoritatea autorilor de azi sau de ce credeti ca nu e inteles fracturismul. Dumneavoastra l-ati inteles? va rog atunci sa precizati raportul dintre anexele manifestului si teoretizarile de acelasi fel aparute si in alte literaturi, raportul fracturismului cu ele, etc.

sau poate nu stiti despre ce vorbiti si atunci nu trebuie sa explicati \"fracturismul prost inteles\".

Domnule Ruse, folosirea persoanei a doua plural aici e riscanta pentru dumneavoastra in lipsa concretetei si argumentelor. Daca nu cumva vreti sa ne convingeti ca lansati dumneavoastra o directie literara, poate ca articolul asa cum ii spuneti, ar trebui sa fie mai mult decat atat. Cred ca e nevoie de niste exemple... la cine se refera fracturismul prost inteles? puteti da niste nume de asemenea \"fracturisti\"? poate e nevoie si de niste texte concludente si o analiza a lor sa se inteleaga... ori va referiti la dumneavoastra si textele dumneavoastra?

altfel, incadrarea textului dumneavoastra e naiva macar prin ambiguitatea ei

pai nu stiu, daca tu mi-ai acordat credit e destul.pe de alta parte ma intersa sa invat cum sa fac textul mai bun la nivelul receptarii si la nivel pur textual in definitiv, si mai mult, ma intereseaza sa exprime cat mai fidel ceea ce vreau sa transmit
as fi curioasa(daca tot e text din perspectiva feminina, voi fi tipa si in comentarii):D de ce crezi ca e un text inteligent, eu cred ca e mai degraba un text relativ slab, chiar de amator as putea spune, cu destule lacune de scriere.L-am postat asa, la prima mana pentru ca ma interesa cum e receptat un text nelucrat.
pe de alta parte 1.da cred ca asa poate fi scris un text modest din perspectiva feminina
2.poate ca nu sunt o tipa sau un androgin dar as putea fi in orice moment, nu?:D

multumesc de trecere, florin

un text scris din perspectiva feminina:D

ai dreptate, florin, este paradoxal... cu blocajul comunicational... dar asta nu stiu daca poate sa treaca pe langa urechile poeziei... nu m-am prins de drog decat dupa ce ma gandisem la liniile de forta ale poemului.
la 2. contiunarea mea ar fi, pacat... ar fi timpul pentru un fel de responsabilitate fata de posibilitatile poemului. Sigur ca nu exista limite... dar ar putea exista... mi se pare ca la fel stau lucrurile si in realitate:
nu exista limite... putem oricand sa ii casapim pe vecini, dar parca e mai bine sa nu facem asta... un fel de limita acceptata.

uite ca nu intrase tot citatul
\"Et le Temps m\'engloutit minute par minute,
Comme la neige immense un corps pris de roideur;
Je contemple d\'en haut le globe en sa rondeur
Et je n\'y cherche plus l\'abri d\'une cahute.\"

nu e deloc rau, sigur ca da. Imi permit totusi sa imi pun o problema pe marginea textului tau, florin.
Reusesti sa te misti cu o anumita dexteritate intre cele doua registre. unul in prima si ultima strofa (al corporalului \"pus in scena\") si un alt registru in interiorul poemului (al imaginarului traumatico-metaforic aplicat la corpul \"rama\").
Se vede ca nu ai nici o ezitare fata de instrumentele pe care le folosesti. Nici un pic de crispare atunci cand ii zdrobesti bietului om capul numai pentru spectacol.
si acum problema... care de fapt are doua puncte:

1. ma intreb daca faptul ca nu este decat o poezie nu il afecteaza e cel care citeste... pentru ca despre o placere a simturilor nu oate sa fie vorba.... atunci, ma gandesc, nu cumva intentia este numai aceea de a depasi blocajul senzorial pe care de mai bine de o suta de ani il sesizau simbolistii? in conditiile astea de ce mas multumi cu un text care mi se ofera drept poezie... si se obliga sa ma surprinda... ca poezie?!

2. a doua problema, care mi se pare ca ar depasi limitele poeticului in sensul cel mai larg intalnit azi... si anume ca spatiu independent de tot restul (autonomia esteticului s.s.m.d.) unde ma opresc sau cu ce compensez cruzimea? Baudelaire a raspuns la asta (opozitia ascendentza-mundan burghez de doi bani) ... Rimbaud n-a mai stiut... deja se amestecasera lucrurile. deci... mai mult sau mai putin...

poti tu sa spui o natie care \"stie ce vrea\" ca natie zic...

Foarte sensibil textul dumneavoastra.
Totusi nu inteleg de ce este nevoie de expresii complet imprecise ca \"fiecare cinci\" sau \" ..copil când își zdrobește oasele/ de propria corabie\" (zambeste) sau \"plajele unui pavese\"

este greu sa-si inchipuie cineva cum zambeste un copil atunci cand isi zdrobeste oasele... sau de ce este nevoie de o atribuire asa de sovaielnica a plajei lui Pavese.

La fel de riscate sint constructii hiperbolice gen \"corul de copii cumpărați pe bani/de la părinții lor\" ca sa mentii atmosfera poetica. O problema este aceea ca elementele pe care le folosesti dau impresia ca nu sint de neinlocuit, asta insemnand ca le alegi arbitrar.

iar atunci cand spuneti cum vede dumnezeu una sau alta, poemul devine complet necredibil.

dar nu credibilitatea pare sa fie intentia dumneavoastra aici. Mai degraba este vorba despre schitarea unui tablou mitologic. Dar intre monstri si lumina distanta ramane greu de parcurs in acest poem. Si nici macar imposibilitatea asta nu e accentuata...
Ne oferiti o serie de tensiuni (ar putea sa se numeasca tensiuni alese) de limbaj obturate de refuzul unei organicitati a textului.

Poate nu va doriti sa aveti un text organic, poate nici asta nu va doriti... si-atunci ramane atmosfera, destul de vaga, destul de \"uneori\" cum va place dumneavoastra sa cereti. Imi doresc exactitate de la un asemenea poem dar nu stiu daca va doriti si dumneavoastra...

Crina, a intereseaza mai ales nevoia ta de frazare poetica.
Cu toate ca schimbi destul de des strategiile expresive (asta neinsemnand decat ca esti in cautare) nu iti dai voie sa formulezi un cod poetic personal.
In poemul de fata se vad multe din problemele cu care te confrunti.
Mai intai indecizia unor simboluri. linia de elemente evantai-pene-pasari pare destul de fortat impusa drept coloana vertebrala a poemului.

rezultatul este un deficit de expresivitate pe care dai impresia ca il resimti si tu.
Poate de aici constructia putin contorsionata din final \"mirosea a valoare/ pentru noi era mereu,/ totuna\".

Cred ca scrisului tau ii lipseste certitudine ca poate comunica si fara figuri conventionale de discurs literar. Dimpotriva, daca ma intrebi pe mine, respectivele figuri de stil iti paraziteaza textele si le atenueaza forta de impact la lectura.

intr-un fel paradoxal atat Komartin cat si Ianus, directiile foarte diferite ale 2miismului exceleaza in metafore. Primul fiind acuzat destul de des de 70-ism iar celalalt exceland in metafore inedite, crude. Ca sa nu mai spunem de Razvan Tupa sau chiar Adrian Urmanov cu care am vazut ca ai postat un interviu. Legatura cu poemul de mai sus, ar consta in aceea ca raportul lui Paul Bogdan cu metafora este unul abrupt... Poemul incepe cu o metafora riscanta, de altfel: \"Viata este un cap de mort...\" si aduna tensiune in versul central cel cu timpul inventat pentru a se relaxa in imaginea din tertina finala.

cred ca va grabiti atunci cand postati unele poeme.
de exemplu formularea :
\" golul lui
să umplu
ca o salcie sorbind din albia ce desparte
umărul tău de al meu\" folositi nu mai putin de trei formule genitivale intr-o singura structura sintactica, apoi atasati totul pe un joc paradoxal \"sorb gol...ca sa umplu\"
in acelasi fragment faceti o comparatie pe care o ratati pentru ca al doilea termen al comparatiei este folosit si ca o legatura cu ceea ce urmeaza si nu doar folosit ci dezvoltat: ca o salcie sorbind din albia ce desparte fiecare dintre aceste elemente vand atasat cate un referent verbal (sorbind... desparte)
acest gen de constructie ingreuneaza poemul construit pe baza unei cosmicizari rezonabile:) a corpului uman...

daca vi se pare mai potrivit, sigur... alexionpoem@yahoo.com

altfel pierdeam textul... nu? si nu am scris decat ceea ce s-a intamplat... nu am spus ca sunt nedreptatit... daca vreti pot sa scriu cum l-ati pus la loc... si ca va multumesc pentru asta. N-am vrut sa va mahnesc.
Domnule Atanasiu, imi face placere completarea dumneavoastra si imi este foarte utila. Nu stiam decat ca fundamentarea conceptului s-a petrecut in SUA prin anii 40 (probabil, asa cum spuneti McLuhan. In schimb stiu teoria subculturilor s-a dezvoltat in anii 70 incercand sa precizeze principiile unei subculturi fie pe baza conceptelor de clasa ((Hall si Jefferson 1976) fie pe cele legate de rasa(Hebdige 1979). In mod paradoxal, probabil ceea ce determina o subcultura sunt raspunsuri cu relevanta de grup pentru probleme generale ale societatii. In ultima instanta, raspunsurile insele ajung sa se confrunte cu nevoile generale ale societatii.
Ma bucur ca imi dati sansa sa formulez mai departe

departe de mine sa cred ca aveti de invatat ceva de la mine. De-asta va si intreb, chiar daca formula mea e cateodata mai directa... pentru ca vreau sa inteleg cum va sustineti optiunile poetice evidente la nivelul textului. Iar Labis etc... credeam ca nu va simtiti jignit pentru ca mi s-a parut evident ca nu va concepeti discursul tinand cont de diferitele curente de dupa anii 60\'. Si asta nu am cum sa spun ca este neaparat rau... dar sunt in continuare interesat de punctele pe care le-am atins mai sus in legatura cu poezia dumneavoastra.
cu multumiri

va jucati un pic in textul dumneavoastra si nu cred ca va sta rau. dar
omul pitic, baiadera sunt motive ludice care se joaca in postmodernism oarecum limitate. Am incercat in eseul meu sters de un administrator http://www.agonia.ro/index.php/essay/158374/index.html
sa identific mecanismele care sunt puse in functiune de texte de acest gen, inchizand comunicarea poetica...

am auzit ca ar exista o lucrare semnata de Ovidiu Verdes (autorul \"Muzici si faze\") despre metafora azi. Dar nu am reusit sa pun mana pe lucrarea cu pricina.
In cazul douamiistilor si mie mi se pare ca incearca ceva nou... dar din punctul de vedere al metaforei cred ca nu renunta la ea si o folosesc uneori din plin. Sa ne gandim la Claudiu Komartin sau la Marius Ianus pentru a numi extremele douamiismului.
Pe de alta parte ma gandesc serios la felul in care functioneaza sau nu poezia. In eseul (pe care cineva din site-ul dumneavoastra l-a trimis in pagina mea http://www.agonia.ro/index.php/essay/158374/index.html incercam sa pun in discutie cateva elemente legarte de acest lucru.
Ma bucur ca va sustineti argumentat poetica si imi cer scuze ca v-am cerut sa explicati mai sus expresia din poem. Ma gandeam (ma intrebam, mai degraba) la exactitatea expresiei.
In ceea ce priveste imi pare bine sa va vad interesat de functionalitatea textului dumneavoastra.