Alexandru Ionescu
Verificat@alexandru-ionescu
nascut la bucuresti nu vreau sa public carti cumva sunt mai mult cititor decat om care scrie. N-am pretentii de poet, doar scriu astea. Imi fac veacul prin Romana. Imi place mai mult Thomas Mann decat Hesse, asta ca sa nu avem discutii. la poezie, sunt cam acru... gust multe,…
Pe textul:
„domnișoara D" de Andrei Ruse
\"am șters praful azi înainte să vii l-am ascuns sub covor\"
\"mă tot împiedicam de moarte pe hol\"
\"așa m-am săturat de carnea asta ca atunci când nu zâmbești\"
le-am ales pe astea si nu pe altele pentru ca sint trei modalitati diferite de ratare a tensiunii poetice.
1. dubla indicatie temporala urmata de un determinant de loc voit minimalist (inghesuiala)
2. frazarea artificiala \"de moarte pe hol\" (\"pozitia nefireasca\")
3. comparatia fortata (m-am saturat... ca atunci cand nu zambesti) (mize arbitrare)
dar am impresia ca trebuia sa scrieti ceva daca tot ati zis ca faceti o poezie, nu?
curios, dar versurile acelea cu moartea dau impresia ca aveti ceva de spus
numai bine
Pe textul:
„domnișoara D" de Andrei Ruse
smecher+talentat+agresiv+dibaci vs.destept+vinovat+singur
Ar putea sa fie social vs. intim, dar nu avem cum sa fim siguri si nici nu ne lasati sa ne dam seama.
Problemele pentru mine apar atunci cand iau foecare dintre termenii de mai sus in parte si imi dau seama ca din poem nu stiu ce inseamna nici \"talentat\", nici \"agresiv\" etc.
Sa spunem ca il lasati pe \"celalalt\" sa fie un posibil interlocutor certaret prin subsolul textului pentru ca la jumatatea poemului, dupa ce spuneti ca e \"agresiv\" dispare complet din tablou.
ar mai fi de spus ca lasati poemul undeva intr-un plan secund, ca si cum ati marca numai un cadru al actului, il pomeniti ca pe o activitate a partii \"destepte etc.\" dar ceea ce ne oferiti ete o serie de gesturi ritualice din jurul poemului: galceava inteleptului s.a.m.d. o fi destul?
Pe textul:
„dedublare" de Liviu Nanu
nu mi-o luati in nume de rau, dar daca vreti sa fiti credibil va rog sa adaugati nume de autori si texte ca sa exemplificati, va rog de asemenea sa precizati de ce se impune definirea unui nou \"ism\", daca se justifica printr-o insusire a lui de catre majoritatea autorilor de azi sau de ce credeti ca nu e inteles fracturismul. Dumneavoastra l-ati inteles? va rog atunci sa precizati raportul dintre anexele manifestului si teoretizarile de acelasi fel aparute si in alte literaturi, raportul fracturismului cu ele, etc.
sau poate nu stiti despre ce vorbiti si atunci nu trebuie sa explicati \"fracturismul prost inteles\".
Pe textul:
„fracturismul prost înțeles" de Andrei Ruse
altfel, incadrarea textului dumneavoastra e naiva macar prin ambiguitatea ei
Pe textul:
„fracturismul prost înțeles" de Andrei Ruse
as fi curioasa(daca tot e text din perspectiva feminina, voi fi tipa si in comentarii):D de ce crezi ca e un text inteligent, eu cred ca e mai degraba un text relativ slab, chiar de amator as putea spune, cu destule lacune de scriere.L-am postat asa, la prima mana pentru ca ma interesa cum e receptat un text nelucrat.
pe de alta parte 1.da cred ca asa poate fi scris un text modest din perspectiva feminina
2.poate ca nu sunt o tipa sau un androgin dar as putea fi in orice moment, nu?:D
multumesc de trecere, florin
Pe textul:
„Convalescenta urbana" de Alexandru Ionescu
Pe textul:
„Convalescenta urbana" de Alexandru Ionescu
la 2. contiunarea mea ar fi, pacat... ar fi timpul pentru un fel de responsabilitate fata de posibilitatile poemului. Sigur ca nu exista limite... dar ar putea exista... mi se pare ca la fel stau lucrurile si in realitate:
nu exista limite... putem oricand sa ii casapim pe vecini, dar parca e mai bine sa nu facem asta... un fel de limita acceptata.
Pe textul:
„drog" de florin bratu
\"Et le Temps m\'engloutit minute par minute,
Comme la neige immense un corps pris de roideur;
Je contemple d\'en haut le globe en sa rondeur
Et je n\'y cherche plus l\'abri d\'une cahute.\"
Pe textul:
„drog" de florin bratu
Reusesti sa te misti cu o anumita dexteritate intre cele doua registre. unul in prima si ultima strofa (al corporalului \"pus in scena\") si un alt registru in interiorul poemului (al imaginarului traumatico-metaforic aplicat la corpul \"rama\").
Se vede ca nu ai nici o ezitare fata de instrumentele pe care le folosesti. Nici un pic de crispare atunci cand ii zdrobesti bietului om capul numai pentru spectacol.
si acum problema... care de fapt are doua puncte:
1. ma intreb daca faptul ca nu este decat o poezie nu il afecteaza e cel care citeste... pentru ca despre o placere a simturilor nu oate sa fie vorba.... atunci, ma gandesc, nu cumva intentia este numai aceea de a depasi blocajul senzorial pe care de mai bine de o suta de ani il sesizau simbolistii? in conditiile astea de ce mas multumi cu un text care mi se ofera drept poezie... si se obliga sa ma surprinda... ca poezie?!
2. a doua problema, care mi se pare ca ar depasi limitele poeticului in sensul cel mai larg intalnit azi... si anume ca spatiu independent de tot restul (autonomia esteticului s.s.m.d.) unde ma opresc sau cu ce compensez cruzimea? Baudelaire a raspuns la asta (opozitia ascendentza-mundan burghez de doi bani) ... Rimbaud n-a mai stiut... deja se amestecasera lucrurile. deci... mai mult sau mai putin...
Pe textul:
„drog" de florin bratu
Pe textul:
„romanian dream" de Cosmin Dragomir
Pe textul:
„Mișcare" de Paul Bogdan
Recomandatde exemplu formularea :
\" golul lui
să umplu
ca o salcie sorbind din albia ce desparte
umărul tău de al meu\" folositi nu mai putin de trei formule genitivale intr-o singura structura sintactica, apoi atasati totul pe un joc paradoxal \"sorb gol...ca sa umplu\"
in acelasi fragment faceti o comparatie pe care o ratati pentru ca al doilea termen al comparatiei este folosit si ca o legatura cu ceea ce urmeaza si nu doar folosit ci dezvoltat: ca o salcie sorbind din albia ce desparte fiecare dintre aceste elemente vand atasat cate un referent verbal (sorbind... desparte)
acest gen de constructie ingreuneaza poemul construit pe baza unei cosmicizari rezonabile:) a corpului uman...
Pe textul:
„***" de cristina dobreanu
Pe textul:
„piersic păr cais" de Cristian Munteanu
Domnule Atanasiu, imi face placere completarea dumneavoastra si imi este foarte utila. Nu stiam decat ca fundamentarea conceptului s-a petrecut in SUA prin anii 40 (probabil, asa cum spuneti McLuhan. In schimb stiu teoria subculturilor s-a dezvoltat in anii 70 incercand sa precizeze principiile unei subculturi fie pe baza conceptelor de clasa ((Hall si Jefferson 1976) fie pe cele legate de rasa(Hebdige 1979). In mod paradoxal, probabil ceea ce determina o subcultura sunt raspunsuri cu relevanta de grup pentru probleme generale ale societatii. In ultima instanta, raspunsurile insele ajung sa se confrunte cu nevoile generale ale societatii.
Ma bucur ca imi dati sansa sa formulez mai departe
Pe textul:
„Poezia care nu ar mai minti" de Alexandru Ionescu
cu multumiri
Pe textul:
„piersic păr cais" de Cristian Munteanu
In cazul douamiistilor si mie mi se pare ca incearca ceva nou... dar din punctul de vedere al metaforei cred ca nu renunta la ea si o folosesc uneori din plin. Sa ne gandim la Claudiu Komartin sau la Marius Ianus pentru a numi extremele douamiismului.
Pe de alta parte ma gandesc serios la felul in care functioneaza sau nu poezia. In eseul (pe care cineva din site-ul dumneavoastra l-a trimis in pagina mea http://www.agonia.ro/index.php/essay/158374/index.html incercam sa pun in discutie cateva elemente legarte de acest lucru.
Ma bucur ca va sustineti argumentat poetica si imi cer scuze ca v-am cerut sa explicati mai sus expresia din poem. Ma gandeam (ma intrebam, mai degraba) la exactitatea expresiei.
In ceea ce priveste imi pare bine sa va vad interesat de functionalitatea textului dumneavoastra.
Pe textul:
„Mișcare" de Paul Bogdan
Recomandat\"discursul public se află, valoric, pe o treaptă superioară acelor fenomene (poetice) pe care le cataloghezi ca subcultură, pentru simplul motiv că se adresează maselor?!\" nu neaparat, Alina. Va multumesc pentru pozitia dumneavoastra dar nu m-am gandit la o superioritate de acest gen. Este vorba despre relevanta unui text literar si nu despre relevanta instantei care il legitimeaza. Pur si simplu, atata timp cat preferam o revolta de cabinet pentru poezia scrisa... nu putem sa avem pretentia ca resectivele texte sa si conteze.
Va multumesc pentru atentionarea privitoare la formularea deficitara.
De exemplu romantismul nu reprezenta doar o efuziune de sentimente in sine. In primul rand, accentuarea laturii patetice a expresiei (ceea ce se intampla la primii romantici) era suspecta din punct de vedere al moralei publice, deci de luat in seama...
Baudelaire era considerat pornograf la vremea lui iar Dante a avut de tras de pe urma pozitiilor sale politice.
Spun ca imaginea poeziei care ocupa acum scena sociala este una de arta inofensiva.
2. Chiar este foarte usor sa traiesti ca poet intr-o tara civilizata. Exista burse de creatie, lecturi publice platite, programe de creative writing... lucruri care permit unui autor sa isi exprime pozitiile si sa isi faca auzita vocea.
In ceea ce priveste conditia marginala despre care vorbeam, putem sa luam niste exemple. De exemplu Traian T Cosovei. Un poet uluitor la debut prin 1979 si incredibil in urmatoarele 2 carti publicate (\"123 sau...\" si inca ceva). De atunci a refuzat sa isi asume o conditie serioasa a actului sau creator cantonandu-si discursul in cateva volute de stil destul de repetitive, reducandu-si talentul la un joc de-a expresia.
Nu am spus in schimb ca \"poezia se dedică unui „cerc de cunoștințe”\" dar se intampla ca relevanta unui text poetic sa fie restransa, in functie de criterii incredibil de variate. rezultatul este ca, pe de o parte, discutiile despre poezie ajung sa fie destul de limitate.
Ma bucur ca ati semnalat lucruri destul de importante din textul meu si sunt singur ca vom continua discutia daca nu deranjam administratorii site-ului.
Pe textul:
„Poezia care nu ar mai minti" de Alexandru Ionescu
De fapt ati sesizat lipsa mea de apetenta pentru metafora. Mie mi se pare ca douamiismul este doar o eticheta pentru autori foarte diferiti si o scuza ca sa nu mai citim. Sigur este mai usor sa intelegem o tendinta dandu-i un nume, dar... e si superficial.
Cand va intreb despre poemele dumneavoastra incerc sa inteleg daca metafora mai functioneaza (pentru ca nu o problema de intelegere cred ca se pune ci de rezonanta).
Va referiti la viata pe pamant. Pentru ca ar fi pacat sa credeti in Dumnezeu si sa vorbiti despre viata data de Dumnezeu ca efemera...
Pe textul:
„Mișcare" de Paul Bogdan
Recomandatde exemplu ce inseamna a \"desena cu intelepciune\"...
e de remarcat manierismul pe care incercati sa il puneti la treaba aici, incercarea de caligrama...
Dar acelasi lucru a fost facut de Pound la inceputul secolului XX in mult mai putine cuvinte si recunoscand inspiratia japoneza... deci evitand jena artificialului:
In a Station of the Metro
THE apparition of these faces in the crowd;
Petals on a wet, black bough.
de fapt poemul e si aici: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/113394/index.html
sunt sigur ca o deslusiti dumneavoastra dar nu imi vine sa dau varianta in romana...
Pe textul:
„Mișcare" de Paul Bogdan
Recomandat