AGAlexandru Gheție
Verificat@alexandru-ghetie
pitești
„Când am văzut ce plictisitor e paradisul, am alunecat într-un purgatoriu de întrebări”
Pitești, 1980 - liceul teoretic "ion barbu", pitești - univ. "spiru haret"/ limbi și literaturi străine, bucurești - profesor engleză/română - poezii publicate în "românia literară" (nr 5/2009), "argeș", algoritm literar, etc - premiul II - concursul național de poezie "george suru", caransebeș - "tratamente pentru inimă" - antologie de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
da, am citit cu plăcere un text de la care nu așteptam nimic mai mult, decât acea osmoză iubire/trup/fabrică/vaselină... interesantă ideea de a mecaniza sentimentele :), rotițele se învârt firesc...
alex
alex
Pe textul:
„muncitorească" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextcoborârea frumuseții în \"pivnița\" aceea întunecată a unui suflet în eternă căutare de dragoste este o ideee interesantă, delicat și sincer construită în versuri directe, intime, fără \"mângâieri\":)... și totuși frumusețea nu se coboară (sau nu se înalță, de ce nu?) pentru că e prea singură - \"dar nu poți fi tu/fiindcă ești singură în interiorul frumuseții/iar mie mi-ar plăcea o fată ca tine\" iar singurătatea asta aspră îi fură și îți fură din vise... repetițiile sunt cheia aici, important e să vezi dincolo de frumusețe, de pivniță până acolo în interiorul lucrurilor :)...
alex
alex
Pe textul:
„[în pivnița mea]" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextAș începe de la
\"Știu, Bijou, arăt ca un om singur.
Vin din ținutul iubirii...
prima parte e greoaie, fără vlagă, nu mi se pare o intrare potrivită aici. Pe Bijou îl poți ascunde puțin, lasă-i un strop de mister, poate fi și motan și câine și bărbat, orice :). Dar de la acel știi, textu este bun, chiar foarte bun... Am citit și ultimele 2 texte, dar aici am găsit ceea ce îmi place, e vorba de poazia asta adresare, acest dialog-monolog tare sugestiv... Mai trec,
alex
\"Știu, Bijou, arăt ca un om singur.
Vin din ținutul iubirii...
prima parte e greoaie, fără vlagă, nu mi se pare o intrare potrivită aici. Pe Bijou îl poți ascunde puțin, lasă-i un strop de mister, poate fi și motan și câine și bărbat, orice :). Dar de la acel știi, textu este bun, chiar foarte bun... Am citit și ultimele 2 texte, dar aici am găsit ceea ce îmi place, e vorba de poazia asta adresare, acest dialog-monolog tare sugestiv... Mai trec,
alex
Pe textul:
„Sunt tânără. Debusolată" de Ștefania Pușcalãu
0 suflu
Contexte interesant ce poate trezi toamna în fiecare din noi... Aici am remarcat starea de singurătate, de confuzie și, de ce nu, depresie... Chiar dacă ei, sânii toamnei, cheamă la plimbări delicate cu palma, cu trupul, starea rămâne aceeași, una încărcată, plină... Un text concentrat, sugestiv, citit cu plăcere,
alex
alex
Pe textul:
„cocaina zilei scurse" de silviu viorel păcală
0 suflu
Contextmulțumesc, liviu, pentru trecere și părere...
alex
alex
Pe textul:
„ femei de catifea" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextfirește că așa se întâmplă dacă atunci
\"când Domnul a fost în singurătate
eu I-am fost așa departe\" - pesemne că asta e singura vină pe care o găsește omul care nu înțelege DE CE se întâmplă așa... un poem frumos, tainic, încărcat de cuvinte care agață și trag după ele o fâșie de cer. cât de mică... Plăcut,
alex
\"când Domnul a fost în singurătate
eu I-am fost așa departe\" - pesemne că asta e singura vină pe care o găsește omul care nu înțelege DE CE se întâmplă așa... un poem frumos, tainic, încărcat de cuvinte care agață și trag după ele o fâșie de cer. cât de mică... Plăcut,
alex
Pe textul:
„Fabulă cu prieteni" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
Contexttoamna personificată nu poate decât să usuce tufănelele din vază, să atace parșiv lumina, să se întindă pe parchet, dar nu, nu poate atinge iubirea, ea e prea fierbinte pentru ea :). Mi-au plăcut imaginile de aici, personificările sunt mereu în stilul tău, desăvârșite...
alex
alex
Pe textul:
„cândva toamna se încălzea prin noi" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextun amalgam de sunet și imagine aici, am remarcat în special finalul, dar și modul în care e construit întregul text... alb/negru, lumină/întuneric, metafore, personificări delicate și acel final încărcat de nostalgie. e ca un drum prin viață. muzica gravă a oboiului ce se înalță printre degetele copacilor, buzele de întuneric, confuzia, teama toate sugerează... mai trec,
alex
alex
Pe textul:
„trecătorul" de Ela Solan
0 suflu
Contexte un text mai greuț. nu ca mesaj, ci mai degrabă ca limbaj... \" troficitatea inimii\", \"trandafir germinat\", \"camera anterioară a ochiului un ulcior cu limfă\"... dar dincolo de toate răsare acea rupere din final - \"ca o vrajă făcută de o femeie insensibilă la frumusețea ei\". se creează o atmosferă gravă, de durere și frig, de țâșniri ale unui rău necunoscut la suprafață, așa, ca o hemoragie... :). nu am înțeles ce e cu soarele de plastic importat din china :). Ultima strofă e deosebită, acolo te găsesc
alex
alex
Pe textul:
„echimoză" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contextîmi place că e simplă și profundă, un joc interesant între exterior și interior, suprafață și adânc... ultimele două strofe sunt foarte reușite, mihaela. am citit cu plăcere,
alex
alex
Pe textul:
„Răzleț" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
Contextelsa, ottilia - vă mulțumesc pentru trecere...
aveți dreptate, firește că și bărbații iubesc asemeni fetelor :), aici e marea absență...
alex
aveți dreptate, firește că și bărbații iubesc asemeni fetelor :), aici e marea absență...
alex
Pe textul:
„măi fetelor" de Alexandru Gheție
0 suflu
Context\"nicio cheie\" are o cheie :) - finalul, acea decizie de nu continua...
sophie are dreptate, și eu aș mai umple textul, dar aș încheia la fel, brusc. nostalgia e la ea acasă în acest mic poem cu și despre absențe...
alex
sophie are dreptate, și eu aș mai umple textul, dar aș încheia la fel, brusc. nostalgia e la ea acasă în acest mic poem cu și despre absențe...
alex
Pe textul:
„de ce fac stelele branhii (II)" de silvia caloianu
0 suflu
Contextmă bucur că v-au plăcut cuvintele mele, destăinuirile din potop...
alex
alex
Pe textul:
„dacă mă supăr pot să-ți fiu mare, pot să-ți citesc viitorul" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextîmi place textul tău, Alexandra...
îmi plac tocmai acele ruperi de ritm, \"disonanțele\", drumul dintre realitate și confuzie, nehotărârea, negăsirea unui refugiu, neputința de a (te) vedea clar...
\"câteodată frunzele ficusului cresc mai repede/ eu nu sunt un pescăruș
ascult altă muzică decât credeai că ascult/ dansez cancan am 6 picioare\" - aici e un exemplu potrivit :). da, e fain. mai trec,
alex
îmi plac tocmai acele ruperi de ritm, \"disonanțele\", drumul dintre realitate și confuzie, nehotărârea, negăsirea unui refugiu, neputința de a (te) vedea clar...
\"câteodată frunzele ficusului cresc mai repede/ eu nu sunt un pescăruș
ascult altă muzică decât credeai că ascult/ dansez cancan am 6 picioare\" - aici e un exemplu potrivit :). da, e fain. mai trec,
alex
Pe textul:
„despre asta e vorba mereu" de Alexandra Onofrei
0 suflu
Contextminiaturală, delicată, poezia...
Pe textul:
„asfințit de septembrie. daruri" de Adriana Lisandru
0 suflu
Contextdefinițiile tale metaforice sunt deosebite, e interesant cum sunt descifrate și simțite bucuriile, viețile, asfințitul... miniatural, delicat, poeyia ta respiră prin forța sa interioară,
alex
alex
Pe textul:
„asfințit de septembrie. daruri" de Adriana Lisandru
0 suflu
Contexte interesant ultimul grupaj, acea concluzie \"optimistă\"... \"să-i reduci contrastul/și să mărești claritatea\" trecutului ca să-l vezi mai bine e o imagine faină, sugestivă. eu aș începe la \"de fapt atunci când auzi ceva\"...
mai trec,
alex
mai trec,
alex
Pe textul:
„euforie nord" de Șerbănescu Ana
0 suflu
Contextexistă lucruri la care nu îndrăznești
să visezi
ți se pare o veșnicie
până aprinzi țigara de după
se face dimineață
deschizi ochii
privești răsăritul în pat & aburul
cafelei ce curge pe buze
apoi în stomac se coagulează instant
totul dispare prin gaura cheii
rămân doar îndoielile & teama
că ziua se va sfârși înainte de începerea nopții
vampirii trimit săgeți înmuiate-n cerneala cuvintelor tale
un strigăt în pieptul meu sparge liniștea acestei vieți
de-mprumut
-pentru mine e poezie curată, poate fi considerat un soi de jurnal, dar unul poetic, e practic secționarea miezului unei stări (starea aceea de după), și prelungirea sa către un sfârșit gol. e îndoială, e teamă după ce apare răsăritul în pat, e o încercare de a (se) vedea în interior. iar acesta e pustiu, absent - \"totul dispare prin gaura cheii\". tot ce rămâne după sunt cuvintele care singure mai pot sparge liniștea unei vieți ne-vieți :).
par într-adevăr un pic neglijate textele tale pentru că \"ți-e pur și simplu lene\" să versifici :), dar e faină lenea ta...
alex
să visezi
ți se pare o veșnicie
până aprinzi țigara de după
se face dimineață
deschizi ochii
privești răsăritul în pat & aburul
cafelei ce curge pe buze
apoi în stomac se coagulează instant
totul dispare prin gaura cheii
rămân doar îndoielile & teama
că ziua se va sfârși înainte de începerea nopții
vampirii trimit săgeți înmuiate-n cerneala cuvintelor tale
un strigăt în pieptul meu sparge liniștea acestei vieți
de-mprumut
-pentru mine e poezie curată, poate fi considerat un soi de jurnal, dar unul poetic, e practic secționarea miezului unei stări (starea aceea de după), și prelungirea sa către un sfârșit gol. e îndoială, e teamă după ce apare răsăritul în pat, e o încercare de a (se) vedea în interior. iar acesta e pustiu, absent - \"totul dispare prin gaura cheii\". tot ce rămâne după sunt cuvintele care singure mai pot sparge liniștea unei vieți ne-vieți :).
par într-adevăr un pic neglijate textele tale pentru că \"ți-e pur și simplu lene\" să versifici :), dar e faină lenea ta...
alex
Pe textul:
„există lucruri la care nu îndrăznești să visezi" de Mirela Lungu
0 suflu
Contextse pare ca si stilul acesta direct, dintr-o bucata te prinde :). e faina povestea, silvia, chiar stiu despre ce vorbesti, am trecut si eu pe acolo :). dar nu asta are importanta, ceea ce conteaza aici si sustine intreg textul este practic lejeritatea, linistea care rasufla dupa citire. o rabufnire de moment, un text scris intr-un moment de acalmie? sau ura?, dar un text reusit, foarte bine incheiat... si da, se mai poate scrie despre, se mai poate aprofunda, asa poate se va ajunge si la acea tensiune de care vorbea ilinca :)
alex
alex
Pe textul:
„străina bulargistă" de Silvia Goteanschii
0 suflu
Contexteste foarte concentrata poezia, poate de aceea imi scapa sensuri :)... dar am remarcat intrarea in poveste, acea deschidere catre golul din camera oarba. e un text grav, chiar de la titlu se zboara catre acele absente, catre acele zambete ascunse, ascunse :). imi plac si \"franghiile din memoria ta\", si ceea ce urmeaza, cum ai construit textul. nu prea ma impac eu cu \"scoarța sticloasă\", dar fie, trecem peste :)... In fine, placut, pare ca stilul se adanceste, e o tainica interiorizare in ultimele tale texte.
alex
alex
Pe textul:
„Prinde sfârșitul meu" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Context