Alexandru Gheție

mădălina - am citit și eu ca tine... accentuarea nu era necesară nici la final, nici la strofa a doua. :) mulțumesc,

călin - mă bucur dacă platoul cu liniște a plăcut :). și iar ai dreptate, textul ăsta e aici tocmai să ”îmblânzească... asprimea din albă, rece și fluidă”. nu, nu putem scrie independent de ceea ce se petrece :). și dacă s-a văzut aici o serie de texte care se continuă unul pe celălalt, nu pot decât să zâmbesc :). mulțumesc,

alex

mulțumesc pentru semne, mădălina, cezara, călin...
- cred că multe pot fi spuse aici, firește... de la felul în care adcem în fața cititorului un construit, o dinamică, un chip, de la răspunsuri la diverse întrebări până la implicarea celui de-al treilea în context, adică până la conturarea unei lumi pentru el, pentru cititor...
- mereu se pleacă de la real. ar fi imposibil altfel. apoi mesajul propriu-zis își caută oarecare adâncimi. pe care să spunem că și le trage din frumos...
am postat acest text tocmai pentru că am crezut că am trecut puțin peste acea lume personală de care vorbea călin... lume pe care mădălina o consideră mult prea subiectivă(și poate chiar are dreptate)... lumea aceasta e acel risc pe care mi-l asum.
- și da, călin :) textele, cel puțin ultimele, se continuă cumva. eu doar am încercat să păstrez un anume tip de discurs, o oarecare unitate (și nici asta nu cred că a reușit prea bine).
- Dilara (cu majusculă):) - nu se sfârșește aici. nu are cum să se sfârșească, no way. eu doar voi încerca să am grijă la ce voi posta pe viitor, să mă asigur că transferul acele se realizează mai bine. desigur, Dilara va fi altceva :) de la text la text.
- în fine, mulțumesc mult celor care trec pe aici și nu vor să tacă despre... pentru că da, un text fără semne, fără un feedback nu e nimic altceva decât... apă. apă și stuf :).

alex

și a dispărut liniștea, acolo. da, ai dreptate.
mulțumesc, mădălina,

alex

”răscumpărarea sufletului” - sună ciudat, e parcă din alt text :)
nici ”cărările virgine” nu-mi plac, în fine...
aici e frumos:
”și totuși imi doresc singurătatea
să mă rup de lume precum lupul de haita sa”
- de ce spațiile alea între versuri?
finalul e ok, cu toate că aș scoate ”din mine”, e o imagine interesantă nașterea simțită prin foșnet de frunze în crengi...

alex

mulțumesc pentru semn...
nu, nu e nici continuare, nici răspuns. nu prea știu ce mai e. dacă apar anumite imagini e pesemne că mi-au plăcut :)...

alex

”nu mai contează că am avut alt nume
că am plâns o apă
am ascuns sub gene încercări spre lumină
ți-am spus când iubesc curg
sunt pluvială
caldă
plâng și pentru ochii tăi”
- sunt părți, secvențe în textele tale pe care nu ai cum să le uiți. sunt grupaje care pot fi poeme în sine :).
- ”cu un tren cu aburi” - vezi că e ceva aici, prea aproape cei doi ”cu”
- lumea - curva curvelor - parcă mi se pare puțin în afara textului, se iese din matcă aici. pentru că este un text cald, fluid, fără accente de... hmmm, revoltă. e o stare bine sugerată...

alex

mădălina - am înțeles ce spui aici, chiar am înțeles. dar nu te referi la estetică. aia nu are nicio legătură cu modul în care fiecare încearcă să transmită un mesaj. iar mesajul poate fi codat ori direct, firește. aici nu mai e vorba de reguli pe care trebuie să le respectăm când spunem ceva. uneori spunem și atât. dacă regretăm apoi, asta-i... ne asumăm :). dar nu, nu treaba cu estetica, cu regulile, știu și eu... Pentru că frumosul are, după cum vezi mai multe chipuri :). apoi, dacă un text nu îmi place ca întreg, e posibil să găsesc ceva care să mă atragă în mod deosebit. și poate că partea aia să o țin minte o viață. deci e un plus acolo :). oricum, pe viitor am să încerc să frânez anumite porniri. mi-am dorit ceva în forță, viu, am eșuat. dar îmi asum :). mă bucur că ți-au plăcut măcar căluții de mare, voi face modificări...
mulțumesc
silviu - dacă a plăcut ceva,... e biiine :). spui că merge treaba aia cu clătita? hmmm :)
radu - am citit varianta propusă, e ok. și promit că voi ține cont. văd și eu că ceva nu se leagă, de aceea o să modific aici. nu la ora asta, însă :). îmi place cum sună așa, simplu, sunt rece/ sunt fluidă/ sunt ciudată// :))
mulțumesc

alex

se prea poate să ai dreptate aici...
de scos textul, nu-l mai scot. n-ar fi corect :)
ori se prea poate să avem și idei diferite despre ce și cum se scrie. până la urmă tot vorba de gusturi e. uneori că să ajungi dincolo, nu e neapărat necesar să te uiți pe tine. iar sinceritatea și adevărul simplu spuse, pre limba oamenilor, contează the most. pt. mine, firește. dar da, ai dreptate când spui că unele texte trebuie să stea în sertar pe veci. tot un soi de sertar e și acesta, nu-i așa? un atelier, adică :)
cam atât :)

alex

mădălina, nu am nevoie de ”susținere literară”. nu aici :)
faptul că e încadrat la poezii sau personale nu are nicio importanță pentru mine. nici pentru alții nu ar trebui să aibă. dacă deranjează că e la poezii de dragoste, scot de acolo, chiar nu contează :)
știi, uneori scriem doar ca să umplem un pahar... strat peste strat, text cu text, în fine. eu am nevoie pe niște texte pe care să mă cațăr ca să ajung acolo, mai sus puțin. evident că nu știu ce și cum, altfel nu aș posta texte de trei lei (sau 30 de lei) pe agonia, ci doar vârfurile acelea :)
cu toate astea, nu, nu-i doar un sorry. pentru mine cel puțin e mai mult, mult mai mult.
mă bucur că treci și spui despre. peste o vreme voi lucra și textul acesta. așa cum fac cu toate. mulțumesc,

alex

mulțumesc frumos :)
călin - uite, după personala asta, vina alta :). dacă e convingătoare, mă bucur mult. despre dilara, ușor, ușor capătă o semnificație interesantă și pentru mine. ea evoluează. hmmm, să vedem ce va fi...

ștefi - ți-aș spune multe, multe, dar... never mind :)... mai treci și intră prin texte. mulțumesc,

alex

tu stai. eu am obosit - așa aș încheia. //

”pur și simplu cuvântul \"puls\" te sperie
sau poate eu - cu temperatura mea” - versurile astea le-aș tăia/ sau aș formula altfel, dar nu cred că e necesar.

asta pentru că restul textului mi se pare ok. și nu aș mai modifica nimic. nu e ca și cum eu aș spune că tu ar trebui să simți așa și nu așa, am oroare de asta... spun doar cum am citit eu, atât :)
îmi place mult aici:
”să-ți povestesc despre timp, cum s-a defectat
întrerupătorul
despre peșteri, înăuntrul meu și unde pleacă
trenurile după noi”...
- îmi mai plac rănile din care cresc trupuri, e... viu :)

alex

dacă am uita puțin de motive (al umbrei ori călcâiului) și am ajunge într-un punct comun ? tatuajul pe călcâi nu e deloc nou. putem trece peste... dar apoi, imediat, apare și ”limba moartă”. care moartă așa, tot cu gândul la nichita mă duce :)
în fine, eu nu-s în măsură, spun doar că forma de acum a textului, plus tatuajul, plus limba moartă duc mult spre trecut. nu spun că nu-i fain, însă...

alex

m-aș opri la ”sensul e la mine”, ce urmează e inutil :)
interesantă întrebarea, uite că acum m-ai pus pe gânduri.
îmi place mult liniștea aia agresivă.
mai trec,

alex

anni - mulțumesc mult, dacă asta e impresia pe care o dau textele, mă bucur :)
ștefania - dacă diminețile mele au ceva frumos e pentru că ele... :) mulțumesc
cristian - o să mă uit mai atent la paranteza aia, cât despre iepurii de lumină :)... tot cafeaua rămâne nr. 1 :). mulțumesc

alex

fericirea - hmmm, ceva între agitația din primul grupaj și pasivitatea din celelalte...
cam plictisitoare fericirea în esență, dacă ar fi să fie așa. eu mi-o doresc mai... brutală. păstrez și eu mereu bănci pentru cineva, chiar dacă nu-s ploaia. nici pe departe :). dar asta e cu totul altceva. e o definiție totuși interesantă, se simte nevoia de liniște, așteptarea ca substanță a tuturor gesturilor. către fericire.
de aici plec cu ultimul grupaj, e mai bun decât celelalte. și știu că e tare greu să se scrie despre... mai ales când alegi să o faci într-un discurs serios. de aceea spun că e un text echilibrat.
și eu mai trec,
alex

strofa a treia este reușită. e chiar bună. întrebarea din final e sugestivă, îmi place acel interzis la iubire :)
”și așa mai departe” - îmi pare că aduce un plus strofei 2. îmi place acolo. dar trecerea prin ziduri/ pereți, hmmm
nici comparația cu vata de zahăr nu îmi place. pentru că nu e nouă :). dar dacă așa ai simțit atunci, e ok :)
e interesantă imaginea aceea olfactivă din primul grupaj, relația care apare între mirosul de tei și inima înflorită...
- bine că ai renunțat la lebăda aia, eu mă gândeam mereu la ceva lung și curgător. ceea ce nu era din textul acesta :)
- în concluzie, perfect de acord cu ce a spus leo... mai cred că ești pe drumul cel bun,

alex

de la ”zburăm foarte sus trecem pe lângă tâmpla lui gulliver” - e poezie...
secvența cu gulliver, ultimele 4 versuri îmi plac cel mai mult. prima strofă mi se pare puțin forțată. de aceea cred că partea a doua a textului e mai puternică, mai sugestivă :)
”un copil vede o luminiță mișcându-se printre stele
departe în piept părinții lui dorm
se bucură cât să nu-i trezească” -
am citit cu plăcere,

alex

mulțumesc pentru semne, sugestii...
călin - e un text care s-a scris practic tocmai la o cană de ceai, imediat după ce gândurile mele au condus o femeie imaginară din dormitor la ușă :). încântat de trecere
ioana - cel mai mult mă bucură faptul că ai citit și alte texte pe care le-am postat aici, iar ceea ce ai spus despre, interpretarea în sine, mă onorează... mulțumesc. sper să fie cât mai ușor de aici înainte :). te mai aștept...
liviu - mulțumesc pentru trecere
lavinia - dacă nu mai trebuie să tai/elimin, e tare biiine :). mulțumesc
iulia - acum nu pot tăia paranteza aceea. nici pe viitor nu cred că voi face asta :). mă bucur că au fost secvențe care ți-au plăcut.

alex

vă mulțumesc pentru semne, sugestii...
alina - mă bucur că au plăcut gesturile simple de aici :)
mădălina - dacă am trecut de suprafețe, e biiiine :)
tudor - acum mi se pare esențială partea aia. pe viitor, voi analiza :)
ottilia - bucuros că ți-a plăcut cum am dat viață rujului, fardului :)
george - I know, like a tigarette :). ca să dureze...
d-na eugenia reiter - vă mulțumesc pentru...

alex

faină poza :)
îmi place aici tocmai acea rugăciune întreruptă
de zgomotul ”picioarelor goale
în șlapi”
- totdeauna există ceva dincolo de zidul acela care ascunde, acoperă... aici, dincolo de el - nevinovatul sunet al picioarelor goale :)

alex