Alexandru Dan-Alexandru

adina, am citit si in urma cu ceva zile textul tau, iata ca acum revin, nu pt ca as avea ceva sa-ti spun, ci pentru ca esti in mine unul din poetii aceia carora nu trebuie sa le citesti numele inainte de text, pentru ca este foarte usor de dedus: asta inseamna ca eu vad la tine un stil apartizat (:P sper ca mi-e permis?) un stil bine individualizat, ca o salcie nascuta din ramura unei alteia, capabila sa rasara frunze noi chiar crengi noi pentru crescut alte salcii. te vad pe tine poeta mereu in doua ipostaze: nu renunti niciodata la imaginile puternice, ce-i drept de factura mai veche, dar cu o forta expresiv-stilistica aparte (cum ar fi inimile noastre s-au terminat sau schizofrenie a cuvintelor) . imbraci acest vazut de mine schelet intr-o carne-organ al curentului in care ne zbatem (ma feresc sa-l numesc in vreun fel, prefer doar sa dau exemple: integrarea concretului realo-carnal in text: silvia, hainele întinse la uscat, etc, prin care creezi atmosfera specifica intern-incintei). se observa foarte frumos avand ca ultima lectura in formare poezia ta felul in care a evoluat jurul sufletesco-poetic: romanticii prefera natura salbatica si departa, simbolistii sunt citadini, gasesc orasul din toata marea de natura, iar iata ca tu (si sunt mai multi ca tine) gasiti din tot orasul o anume incapere (m-am rezumat doar la atat). se observa cum s-a restrans universul poetic, si, totusi, paradoxal, universul ideatic a evoluat enorm spre complex. ce da farmec textului tau sunt acele forte aratate de mine pe la inceput

,

personal as fi lasat pana la \"notre dame\", vad pana acolo o constanta a imaginilor si o puritate exemplara. mai apoi am senzatia ca imaginile sunt crestate, este,, daca vrei, textul acesta al tau ca ecranul unui (..cer scuze pt nestiinta..) aparat care inregistreaza ritmul batailor inimii...poate asta era si ideea. ultimul vers l-as lasa de asemenea, desi parca simt o oarecare tendinta spre cliseizare, este de o forta debordanta si conclusiva. si parca se leaga de inceputul poeziei, sau e doar reprezentarea diastolei consecutive inceputului textului?

,

- Băăăăăă
ia-mă și pe mineeeeee-n
lotcă

tu ai vrut sa se auda sughitul aici? ca eu l-am simtit. si l-am simtit bine.

erata, :(
vina-mi apartine nu prin ce am pus in text, ci prin cum am pus in text

raul, eu am incercat altceva. am incercat sa arat ca universuleu nu se scalda intr-o singura si indiferent de care apa, ca traiesc pe mai multe planuri si ca imi doresc romantic sa traiesc pe unul singur.textul are o puternica radacina in realitate: profa de bio si textul cu care \"ma freaca la cap\", tantari, balconul vecinului de dedesupt asfaltul si crapaturile de pe trotuar si strada, pamantul care reuseste sa ia cate vreo gura batatorita de aer in jurul vreunei tulpini, etc. am incercat sa fac un text care nu descrie stare, ci care descrie multistare sau stari traite concomitent, dorinta de evadare din unele si refugiere in altele, incerc sa amintesc de parti ciudate ale crestinatatii (oare nu cumva in miezul fiecarei planete se afla vreun satan?, religia, o fraza de dansii inventata), ma enerveaza scarba cu care imi privesc textele (si nu persoana!), si dincolo de toate, indiferent ce stare as trai, un fondsentimental am asigurat, pe care se plimba restul: al dragostei implinite. restul sunt atacuri la aceasta dragoste implinita. si daca asta e lipsa de sens pentru cititor, e clar ca vina-mi apartine nu prin ceea ce am pus in text, ci prin ceea ce am pus in text.
adresarea directa este (cu exceptia celui de-al 3-lea vers al textului) exclusiv tului poetic tinta a decorului permanent si constant (spre deosebire de lucrurile interioare decorului) - iubita. acea simetrie a evidentierii iubirii implinite poate ca s-a vrut acolo tocmai pentru asta. si poate ca tot de aici si despartirea ultimei strofe. dar la asta ma mai gandesc. cred ca ai dreptate. text bun? :) final prost? poate...
slashurile le scot imediat ce apas trimite.
m-a bucurat enorm popasul tau pe meleagurile acestea din ce in ce mai sarace mai reduse si mai sterpe

,

erata si scuze

cu toate ca

am uitat sa-ti zic ca te iert pt ca astfel (daca ai facut-o constient!) ai intersectat in cuvinte putine planurile temporale care apar in textul tau, plasezi, cu toata ce pomenesti de el in demult, timpul in afara textului si in afara fiintei tale, cu acel ingeri dublezi senzatia de vesnicie, unghii si buze amintesc totusi de carnal, astfel textul tau leaga nemoartea de trup, un factor(singurul) fiind implinirea (prin dragoste sufleto-trupeasca), dar textul tau nu m-a impresionat.

constructia sunt aici demult nu e corecta din punct de vedere gramatical, sunt fiind la prezent, in timp ce demult ma plaseaza total in trecutul indepartat. corect ar fi fost: sunt aici de mult (asa cum de fapt folosim noi in viata de zi cu zi; fara sa amintim vreaodata de timp, ne dam seama ca este vorba despre el). dar daca ai facut asta constient si doar pentru poezie te iert, desi nu m-a impresionat

,

sufletul, glumeam

,

imaginile nu socheaza, dar finalul e cu totul si cu totul deosebit, placut si potrivit. prozodia ta cam scartie pe ici pe colo la o prima lectura nici aia cu voce tare, dar te iert pt finalul asta care face cat un intreg text bun.

,

pseudo-democratia inconjuratoare

da, eu sunt cel care se logheaza doar pe poezie.ro, si o faceam chiar datorita faptului ca puteam vedea orice texte, nu doar pe cele recomandate, desi, trebuie sa recunosc ca, tot recomandatele ma atrageau. asta era sansa pe care ti-o oferea vechea forma: sa citesti ce vrei. dar vad si partea buna in decizia editorilor care ascund rebuturile si doresc sporirea calitatii scrierii autorilor. competitia va fi tot mai intensa si asta e bine. le doresc editorilor cat de multa obiectivitate poate incapea intre frunte si osul occipital, iar restului autorilor sa nu-si piarda avantul si sa se preocupe de scris cat mai bine textul si nu de promovat cat mai bine un text prost(caci multi se ocupau cu asta pana acum). acum are cine sa promoveze. este totusi in sprijinul membrului de rand aceasta decizie. dandu-i-se timp. scuzati repetarile

,

ok,ok, dar cu textele nou-postate cum ramane? unde se duc? nu stiu daca e chiar cea mai buna alegere....daca ar fi sa votez as vota pentru vechiul poezie.ro. cine ma impiedica sa citesc textele recomandate? dar, pe langa asta, aveam sansa sa citesc si texte noi. poate nu am fost eu destul de atent, dar....prefer revenirea la forma anterioara. (simpla opinie)

,

irina, zambesc...:)...multumesc
te mai astept

,

erata, scuzati
in cel mai bun caz

victor, nu am nimic de spus in legatura cu replica ta. banuiesc ca e o simpla parere, in cel mai bun un rezultat redus al simturilor tale. multumesc

ionut, mi-e teama ca daca fac imaginea mai mica nu se vor mai intelege cuvintele, asa ca prefer sa las aceasta forma decat sa fragmentez si mai mult cititul cititorului, chiar si-asa existand cateva cuvinte relativ prost plasate, desi cu un oarecare scop (desigur, nu chiar fiecare cuvant taiat de o linie sau ascuns dupa o linie este pus intentionat acolo, in asta si in destuldesaracia stilistica consta nedesavarsirea, si nici macar tendinta catre desavarsire a textului meu. la urma urmei intr-un atelier se produc mai mult rebuturi.)multumesc

,

aceasta e o poezie cum nu era la inceput la li. observ aici ca ai invatat ca frumos nu este neapart frumosul, frumos este realul, ceea ce-i este apropiat omului, exista acolo o anumita satisfactie a omului care se regaseste in terminatiile acustice deraiate spre amontele sunetului, si, mai mult decat atat, in mijlocul izvorului sunetelor, in chiuveta aceea (cu asa o mare putere fiziologica!), alunecand prin propriul gat, pe langa terminatiile acelea intoarse spre perceperea sinelui si spre nevoia de ego mai mult decat extra ego, ma vad oglindit in sosul din chiuveta si cred ca nu mi-a placut acel cur, cu toata greata acestei stari. treci apoi din material in metafizic, ceea ce nu poate fi perceput - intercuvintele - decat de catre cineva anume, stii tu. fiul tau, nu e decat un alt intercuvant, da, care se incrunta : naste-ma!. hai ca aici te-am ghicit. (nu mai zic de cercul-poezie acesta, fiul tau pe care l-ai auzit cu urechile interioare tie, gura nu-neaparat cale bucala.). orice ai spune, inainte de scrisul italic esti tu cea exterioara, dupa scrisul italic esti tu interioara (articulat - scuza neflosirea diacriticelor).

,

ps: bine ca-mi amintii: sorry ca ma repet, imi poti da adresa ta de mess please? (pe a mea o gasesti dupa orasul de resedinta)

ma bucur pentru ela si ii urez mult succes!

maricica, catalin si ionut, parerile voastre au fost atinse de privirea mea. multumesc

,

cosmin, cunosc cele spuse de tine si nu ti-am raspuns mai devreme astfel pt a nu fi offtopic
ela, 16 ani si 4 zile :P. mie mi se pare ca nu zgarie, cel putin pe mine nu m-a zgariat, m-am gandit si eu la asta. cat priveste sa si se, de asemenea am stat pe ganduri asupra lor, dar nu mi s-a parut ca e atta de grav. iti multumesc pt atentionare totusi, e bien sa cunosc o parere exterioara mie, simt ca aveam nevoie de asta. iti multumesc mereu binevenito in pagina mea

,