ddd

despre cum învie poeții tu nu ai aflat iar eu nu o sa știu nici

odată draga mea cuvintele nu vor mai fi de săpat în morminte nici în piepturi da

ruri vor fi nedeshise de vreme și mai ales depărtări nu cu munți și abisuri nu cu litere

depărtări simple ne stau de veghe și de strajă sub același cer tăiat de glasuri nemișcănde sufl

etele stele suflă nu cuvinte kilometri să adoarmă lin în zile fără ore

draga mea frumoasa mea lumea a-ngropat poeții în cuvinte tu cu genele îna

inte de vis ai măturat litere de pe morminte până te-am zărit găsindu-mă ascuns sub plec

area fără întoarcere spre ore învelite-n zile dezgolit de cer lâ

ngă-ngânări vibrând mi-ai întins palma pieptului tău ridicându-mă dintre șo

apte fii al meu