N-am mai intrat de mult
în atelierul cuibului meu
de porumbel albastru,
de condor argintiu,
de fluture vânat de cadâne păcătoase.
Aveam acolo aripile la păstrare
în versurile și proza
Uneori, mă priveam cu teamă:
ce risc îmi voi asuma
din mozaicul senzorial
pentru arhitectura sentimentelor
etajate în vacanța rațiunii!?
Macabre superstiții senzuale
îmi chinuiau
Când viața este o plăcintă cu brânză,
dar fără brânză,
în supermarketul ambalajelor prețioase,
reclamelor înșelătoare și promoțiilor,
se înmulțesc spitalele.
Miliarde de guri se deschid
Mă văd o sumă de invizibile minuscule poliedre,
construcție virilă cu forme și fețe
regulate sau perfect defecte,
în ecuații imposibile.
Certat cu reflexele concave sau convexe,
stau
Mai storc din oboseala mea minute,
perfid incendiez rațiunea,
fuzionez prin hotarul metafizic
cu bocanci și mitraliere pacifiste,
pensule uzate de nisipuri mișcătoare
în acest tablou
Să ridice două degete cine dovedește
că eu i-aș fi lezat fericirea !
Să ridice două degete cine mi-a furat
orice nimic care îmi era drag!
Să ridice două degete cine are curaj
să-și
Integrele și unicele mele bijuteriile negre
nu-și pot străluci întunecimea lor prețioasă
extrasă din cine aș fi.
Pândesc ca un păianjen nocturn
o clipă luminoasă rătăcită
să mi se agațe
Fulgerul nu are umbră.
Adun o grămadă de scrum
Să-l dau vântului sărac de umbră.
Gândesc și la neumbra cuvintelor
Din versurile cu umbre,
Ca idei și ele fără umbre.
Tratez despre lumile
E noaptea crinilor în delir.
Sirop de parfum picurat spre cer.
Fanfara viselor n-are dirijor.
Și-a decupat raza baghetei
În erotice ondulații transpirate.
O stea a căzut pe blana
Smerit, grațios, își pleacă culoarea
Trandafirul dăruit simbolic,
Lebăda cu cap de petale ofilite
Oglindită de lustruita masă.
Filamente de parfum amintesc
Senzația de frumusețe
Îmi pipăie timpul scheletul,
Dacă îl mai car în spate
Și uite că mai pot.
Liniștit să stea, nearătarea,
Chiar dacă îmi socotește pașii,
Țigările, aparențele și e vigilent
Cu
Conceptul de paznic al nopții -
dacă noaptea se îmbolnăvește,
dacă are angoase de singurătate,
dacă se înjură cu luna nouă,
sau dacă suferă de iubire,
eu trebuie să o alin,
să-i recit
Au și pietrele durerea lor
Și lăcrimează.
Flancat de stâlpii orizontului
Văd deschis drumul
Spre toate întrebările posibile
Din voința blestematei curiozități.
Înconjurat de jocuri fără
Pot închipui spațiul dinafara spațiului
Sunt orfan de margini
Deasupra, fântâna laptelui albastru
Cu sclipiri false de stele
Izvorul este în ochii mei
Născut minereu de suflet
Nu mai am foame de mâine.
Am cămara plină de patime.
Pereții lacomi de arta iubirii,
de frumos neoclasic și modern,
limitat de rame , tac
în fața volumelor înghesuite
pe rafturi cu
Am adunat sau am risipit
șaptezeci de fire de praf!?
Mi-am îmbogățit sărăcia, sau
mi-am sărăcit-o !?
Contabilitate absurdă
pentru arhiva nimănui !
Totuși, am dislocat materie
și am
Suntem împreună în câteva fotografii
și pe o pânză pictați degrabă
de o mână plătită să coloreze un cadou.
Ajutăm memoria să ne viseze împreună.
Mai suntem și în câteva poezii,
cuvinte
Și gândurile formează familii
pe insula vietății mele, unde
se ceartă, se-mpacă, se viziteaza,
mai și conlucrează.
Când se-ncuscresc, se nasc idei
de care trebuie să am grijă.
Apar și
Cu acul unui compas,
Dumnezeu a înțepat haosul
și a definit începutul infinitului.
Inspirat, a stabilit drepte și forme,
grade și paralele aparente,
ca să orienteze imperiul materiei
cu
Nu mă place berea,
dar mă plac țânțarii.
Există și limbi imperiale
îngrășate din cadavrele limbilor moarte.
Există pe alocuri fosile de lume țărănească,
conserve de istorie vie.
Legile
Am rădăcini de salcâm, de tei și de brad
Crescute în alcătuirea trunchiului meu
Să adăpostesc iluziile unui mușuroi
De mărunțișuri primare inconștiente
Devotate, fidele și nesătule
De
Ticăie oboseala imună hipnozei,
magnetul mi-atrage doar refulări,
mă spionează o cometă cu întrebări,
vreau ziua tămâii de mâine.
Altarul nopții e părăsit de sfinți,
înstelați printre
Am văzut-o pe șturlubatica primăvară
cum valsa fără chiloți cu niște rândunei
și ciripeau zâmbete soarelui.
Rușinat, un gând aristocrat s-a mazilit
pe teritoriul minat metafizic cu
Extaziant bordelul primăverii
cu florile, gâzele, păsările
în toate așternuturile și momentele,
coțăială pasională generalizată,
legală, pe săturate și gratuit
ca la începutul sau
AE