Alexandru Corneliu ENEA

Interviu cu plânsul meu în oglinda înghețată, comedie generoasă cu ruine și micimi, întrebările-s răspunsuri sub o lună înflorită furat de un clar-obscur, tandem rațional-nebun. Ars de-o

ȚI-AM ȘOPTIT În drum spre altarul altei vieți, m-am oprit sa fac o fapta bună și să-ți dau un sfat, desigur, necerut. Am îngenunchiat în fața imaginației tale, mi-am dat jos haina ipocriziei

NOI Noi eram două silabe dintr-un cuvânt pe care l-a rostit bucurându-se destinul. Noi suntem răspunsul la aceeași întrebare pentru o destinație căutată de fiecare. Noi suntem două clipe

NEÎMPLINIRE Era un câmp care a fost muncit din el creșteau cuvinte roditoare ici colo buruieni strident mirositoare și-n aer timpul ca un zumzăit Culori și nunanțe alandala ca fluturi și

ANOTIMPURI Plecat să-mi caut o rațiune de iarnă, paznic cufărului meu cu sentimente, pentru că te-am văzut cotrobăindu-mă cu întrebări și priviri ciudate. Disconfort topit de sărutul tău

Pe cerul gândurilor mele imaginea ta – cometă. Mi-am risipit anotimpurile, vârsta mi le-a adunat. Şi încă odată mi-am promis să părăsesc cărarea

Imi adun toate dorintele, esecurile, bucuriile, rugaciunile, sperantele, greselile, iubirile, fericirile si neferirile si toate trairile mele, impart totul la suma anilor pe care i-am adapostit in

Ai zis ca vrei să te sacrifici pentru mine? Trebuie să-mi plivești amintirile înveninate, fără să te rănești. Ai antidot nepăsarea. Noaptea, să fii cu atenție mare, pentru că îmi intră în pat

Privesc umbra ta de cenușă: două iluzii ale unui singur cod de legi. Ochii mei – complet de judecată și creierul – coruptibilul procuror, indignat îmi acuză trecutul. La dosar, ca probă, sunt

În noaptea asta m-a enervat luna plină pentru că era cu față tristă, dar luminoasă și i-am tras un pumn facând-o țăndări. Așa am spart oglinda soarelui pentru care m-am încărcat cu ghinion

Pe scara asta de fum albastru eu doar cobor. În mână am cântarul ruginit și ochii acoperiți cu vinovății. M-am învățat să te respir între soare și lună, tușind alergic la privirea ta

Candela lunei-vestală picura lumină galbena și înșelătoare pe valurile mărunțite ajunse obosite la mal și malul eram chiar eu. Te revăd cu fața răsucită spre altul, făptură fermecată de

Cantitatea de toamnă adunată în locul liber, neîncălzit, din patul meu și fereasta din casa timpului, cu același chip, care apare și dispare fără să mă mai priveasca, toate le-am primit în dar

Cât timpul va mai împărți acel fruct cules doar de unul dintre noi ? Când timpul îmi va îngădui chipul risipit să fie adunat doar în ochii tăi? Cum ne va înmulți timpul uimirea într-un

Între zidurile lumii Stau pe tron cântând nebunii Și-n afara de cetate Îngeri beau cafea cu lapte Pe deasupra, peste nori Se aud cântând viori Și mai sus stralucitoare Arde veșnic

Ai apărut la colțul minutului 32 pe bulevardul orei 7 Ne-am potrivit pasul tăcerii din priviri chiar am zâmbit secundei 26 Tu franțuzeai absurdul pe hârtii eu respiram tristeti din cimitire

Din mine ai crescut cu rădăcini de foc, o simbioză saturată de crispare, doar la solstiții ne priveam zâmbind prin gratii de singuratate și-ntrebări. În ochi cu gloanțe strălucind

Eu, un creion. Destinul m-ascute zilnic și-n mâna lui desenez frenetic senzații de viață pe coala timpului. Dilemele adaugă culori incerte. Naivă, iubirea mea, nu te-a împedicat și mi-ai

Am prins cu plasa privirilor un fluture care-mi zâmbea. L-am așezat pe reverul sufletului înflorit privindu-mă-n oglinda unui gând erotic. Îmi colora dorințele topite de toamnă și-am amețit de

Noaptea asta vijelia s-a dezlănțuit. Tunete din toate tobele cerului si degete groase de ploaie băteau în geam. Deodată, în mine tartor furtuna s-a mutat, lovind cu fulgere în rațiunea

Cărarea privirilor mele trece zilnic peste cineva care mă zvârcoleșe, fumegând gânduri cianurate din candela regretelor. Ora pro nobis! Grea e povara drumurilor paralele! Destinul mi-a

Fac slalom printre nămeți de gânduri, mi-aleg o pârtie virgină spre niciunde, cobor în văile din mine în nocturnă printre iubiri stâncoase cu blazon ascunse-n straturi colorate de ozon. Pe

În spațiul tridimensional nu încape cântecul privighetorilor și explozia apocaliptică a iubirii care a pierdut universul tău la ruleta destinului. Restul e o defilare a vieților mărunte. Pe