Poezie
SINGURATATE
1 min lectură·
Mediu
Cantitatea de toamnă adunată
în locul liber, neîncălzit, din patul meu
și fereasta din casa timpului, cu același chip,
care apare și dispare
fără să mă mai priveasca,
toate le-am primit în dar de la o melodie
interpretată în surdină de amintirea ta,
în noaptea asta.
În spațiul dintre două gânduri
îmi cântăresc greșelile care m-au învins
răsucindu-mi viața scrijelită de umbre ascuțite.
Liniștea mea se tocmește fără rost
să-mi cumpere iluziile pictate de un vis
pe cupola fanteziei. E o proastă!
Sângele mi-a amețit tot rotindu-se din cap
spre picioare și-mi agită neuronii obosiți de patimi.
Speranța bate tot mai rar clopotul tăcerii!
Lascivă, noaptea mă îmbrățișează
sărutându-mi rece singurătatea care mă arde.
001.840
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Corneliu ENEA. “SINGURATATE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/13908519/singuratateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.