Iubito strânge niste raburi
Ș-aprinde focul dacă știi
Căci noaptea cade printre ramuri
Și lupii știu pe unde vii.
Iubito caută-n desagă
Ce-am adunat prin prăvălii,
Când glasul meu umil te
Inocenta-ti de copil se intinde peste zare,
Ninge cu un calm subtil, cu o puritate care
Stinge focul din Olimp si prin Prometeu coboara,
Pe spinarea unui sfinx ce pazeste-a ta comoara.
Iara
Stau tot în scrinul ăsta umed,
Abandonat de vreo speranță
Orbit vădit de ignoranță
Sădesc minciuni cu debordanță
Nu vreau să cred în vreo substanță
Și zac în corpul ăsta rânced.
Durerea-mi
Iubito cerne cu singurătate
Ș-aici de zile-ntregi e numai noapte,
Sunt semi-zei ce tremură-n păcate,
Sunt și atei ce caută dreptate,
Demoni mișei ce mă-ngrozesc cu șoapte,
Sfinți farisei ce se
Merg pe străzi pustii și ude
Pașii nimeni nu-mi aude,
Iar prin dale reci de piatră
Vantul cânt-o odă sacră.
Noaptea asta mi-e mireasă
Și să plec nu mă mai lasă,
Din cotloane-ntunecate
Gem
Crudul sânge de amurg
Ce îmi străjuie norocul
Ar uita, ca eu să curg
Și să nu-mi mai vând sorocul,
Dar o stea fără de milă
Îmi alungă zorii sumbră.
Existența mea umilă,
Vino să mă scoți din
De dragoste sunt ocărât constant
Sau conștiența din lăuntru-mi e jegoasă.
Vezi chipul grav recalcitrant,
Nu-i temător de-a morții ci de-a vieții coasă
Și toate pietrele ce dau culoare
Sâni-ți nuferi peste ape,
Ochi-s mări învolburate,
Prizonieri ce vor să scape
În extaz noapte de noapte.
Buzele-ți rostesc doar șoapte,
Pielea-i albă ca de lapte,
O ating și vreau doar
Demnitatea mi-a murit,
Când demnitatea era tot ce mai aveam.
Înfig în inimă ultimul cuțit
Să șterg amintirile din care încolțeam.
Acum scopul e linear, sper să nu fii o deziluzie,
Un diletant în
Cuvintele, ne sunt cortine de pământ
Afabile pledând spre un elogiu sfânt
Și ne găsesc arzând cum torțe arse-n vânt.
Doar scrum e a nost gând de nu-l salvăm în rând.
Mă simt un leu flămând, un
Eu cum m-aș înneca mai simplu
Și cum m-ați mai strivi și voi ?
De n-aș mai repeta un ciclu,
De n-aș greși fară să voi.
Am vrut să țin în palma tristă
Petala ta cu sânge hoț,
Privirea ta cea
Din dedicații
Suferă apoi convinșii.
Cu adulații
Stau plecați duium învinșii.
Dintr-un ceaslov cu voce pură
Se va-ntrupa din draci cerneală,
Ai s-ațintești hârtia dură
Cu sufletu-ți cuprins
