Poezii

Iubito strânge niste raburi Ș-aprinde focul dacă știi Căci noaptea cade printre ramuri Și lupii știu pe unde vii. Iubito caută-n desagă Ce-am adunat prin prăvălii, Când glasul meu umil te

Inocenta-ti de copil se intinde peste zare, Ninge cu un calm subtil, cu o puritate care Stinge focul din Olimp si prin Prometeu coboara, Pe spinarea unui sfinx ce pazeste-a ta comoara. Iara

Stau tot în scrinul ăsta umed, Abandonat de vreo speranță Orbit vădit de ignoranță Sădesc minciuni cu debordanță Nu vreau să cred în vreo substanță Și zac în corpul ăsta rânced. Durerea-mi

Iubito cerne cu singurătate Ș-aici de zile-ntregi e numai noapte, Sunt semi-zei ce tremură-n păcate, Sunt și atei ce caută dreptate, Demoni mișei ce mă-ngrozesc cu șoapte, Sfinți farisei ce se

Merg pe străzi pustii și ude Pașii nimeni nu-mi aude, Iar prin dale reci de piatră Vantul cânt-o odă sacră. Noaptea asta mi-e mireasă Și să plec nu mă mai lasă, Din cotloane-ntunecate Gem

Crudul sânge de amurg Ce îmi străjuie norocul Ar uita, ca eu să curg Și să nu-mi mai vând sorocul, Dar o stea fără de milă Îmi alungă zorii sumbră. Existența mea umilă, Vino să mă scoți din

De dragoste sunt ocărât constant Sau conștiența din lăuntru-mi e jegoasă. Vezi chipul grav recalcitrant, Nu-i temător de-a morții ci de-a vieții coasă Și toate pietrele ce dau culoare

Sâni-ți nuferi peste ape, Ochi-s mări învolburate, Prizonieri ce vor să scape În extaz noapte de noapte. Buzele-ți rostesc doar șoapte, Pielea-i albă ca de lapte, O ating și vreau doar

Demnitatea mi-a murit, Când demnitatea era tot ce mai aveam. Înfig în inimă ultimul cuțit Să șterg amintirile din care încolțeam. Acum scopul e linear, sper să nu fii o deziluzie, Un diletant în

Cuvintele, ne sunt cortine de pământ Afabile pledând spre un elogiu sfânt Și ne găsesc arzând cum torțe arse-n vânt. Doar scrum e a nost gând de nu-l salvăm în rând. Mă simt un leu flămând, un

Eu cum m-aș înneca mai simplu Și cum m-ați mai strivi și voi ? De n-aș mai repeta un ciclu, De n-aș greși fară să voi. Am vrut să țin în palma tristă Petala ta cu sânge hoț, Privirea ta cea

Din dedicații Suferă apoi convinșii. Cu adulații Stau plecați duium învinșii. Dintr-un ceaslov cu voce pură Se va-ntrupa din draci cerneală, Ai s-ațintești hârtia dură Cu sufletu-ți cuprins