Poezie

eu ... patetic

1 min lectură·18 august 2009

Mediu

De dragoste sunt ocărât constant

Sau conștiența din lăuntru-mi e jegoasă.

Vezi chipul grav recalcitrant,

Nu-i temător de-a morții ci de-a vieții coasă

Și toate pietrele ce dau culoare vieții,

Sedați d-amor voi le-adulați din ceață.

Topaz, smarald, rubine:

Doar forme de-a pecetlui convenții.

Iubito tu nu vezi noi ne-ntâlnim pe-un fir de ață

Și rugă dacă vrei, s-avem rugă-mpreună,

Roagă te tu la sfinți, eu să mă rog la lună,

Prin haina veche a nopții sub raza ei ne adună

Și-ți mângâie pomeții cu indecența mea nebună

Și scaldă-te-n comuniunea noastră că-i doar pentr-o secundă

Apoi mă-ntorc în întuneric, în viața mea confuză.

Vreau să m-agăț c-o încleștare de-a sufletului undă,

Dar mă abat din a ta cale, tu blestemată muză!

001.636

alexandru aluchi. “eu ... patetic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-aluchi/poezie/13902298/eu-patetic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.