Poezie

Câteva vieți mai târziu

Baraha

1 min lectură·6 octombrie 2009

Mediu

stâlpii de electricitate n-au avut niciodată

inocența vesperală a unei umbreluțe de damă

inundată de apă.

și totuși, îmi sunt așa simpatici:

ar sta acolo-nfipți în scoarță,

fără măcar

să aibă habar cine i-a înfipt sau

măcar de ce.

ei nu zâmbesc aproape deloc

în zilele de toamnă,

numai dacă mă dezbrac de-o haină,

oricât de subțire e ea

și le-o îngrop în ceaiul negru

de la rădăcină.

ei nici nu zboară, nici nu beau eterna cafea,

sunt atât de lipsiți de viață,

încât sufletul lor s-ar putea intitula simplu:

„John Doe”,

fără ca nimeni să nu sesizeze

absolut nimic.

lor nu le pasă câtuși de puțin

că sunt goi-pușcă

și că asta ar putea omorî pe cineva

într-o zi.

ei se-ngrijesc doar de goliciunea

tâmplelor electrice,

care seamănă noaptea

cu sticla de ceas,

virgină.

002.461

Alexandra Onofrei. “Câteva vieți mai târziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-onofrei/poezie/13909267/cateva-vieti-mai-tarziu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.