Poezie

Marele Toreador

Deziluzia

1 min lectură·18 noiembrie 2009

Mediu

trotuarele iau forma cozilor de mâță adormită

sau uneori a dimineții văzute de undeva dintr-un colț.

mi-e parcă și greu să calc pe el cu pas greoi de stâncă,

mi-e greu și parcă milă.

așa că dacă tot nu mă vede nimeni, le smulg,

metru cu metru, cu o forță de centaur citadin

și mă prefac că e iarăși început de lună nouă.

le-mpăturesc la fel de-n-șoaptă ca și pân-acum,

cu cealaltă mână dau tonul la un marș nebun

și ocolesc un ceas stricat căzut de undeva de sus.

însă o rază inumană, ceva-ntre roșu și nimic

vibrează peste toată „calea\" și răsună ludic,

apoi cad.

cozile de leopard se-ntind și ele matinal,

vertical,

și mă rostogolesc pe ele până undeva,

acolo lângă ceas.

aerul ce mi-a rămas se joacă:

încep să cred că e o farsă prost jucată de un cabotin un pic sărit

o poveste ce nu mai are ,inevitabil, sfârșit.

dar raza persistă. colorează tot cerul și dă un titlu amărât

destinului lianelor de leopard roșcat.

001.755

Alexandra Onofrei. “Marele Toreador.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandra-onofrei/poezie/13915458/marele-toreador

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.