Poezie
Insula rece
1 min lectură·
Mediu
E frig aici și totul e străin, pândesc de după fereastra blocată o rază de soare, un om, un animal de companie evadat pe stradă.
Lângă mine ești tu și încerc să mă conving că îmi ești de ajuns.
O mare parte din fericirea mea e în tine și asta mă înspăimântă.
Plouă iar și sunt puțin amețită,
o fi de vină vinul sau tot ce e nou și mi se întâmplă atât de repede,
mă agăț de o speranță ca o haină în cuier, o sacoșă de plastic într-un gard de sârmă.
Un motan negru îmi vine la fereastră, e uriaș și mă fixează cu privirea, aș vrea să îl mângâi dar cred în superstiții.
Mă gândesc la moarte pentru că mi-e plin news-feed-ul de poze de profil cu funde negre și lumânări aprinse,
am râs la început dar chinezii ăștia ne-au cam ars,
ne-au contrafăcut viețile,
trăim versiuni ieftine și neprevăzute.
015
0
RR