În dimineața plecării
m-am trezit însuflețită de fiara din mine
înfometată de nori ca de pietre
și fără să-mi dau seama
aerul metamorfozat de trezirea ta din frig
mi
Mă bate-un gând
să fug în lume
Pic, pic, pic
picură seara din paharul de ciocolată,
băiatul de la percuție
lovește în ritmul respirației gândului meu.
Licuricii din ochii celorlalți se aprind,
m-am oprit să-ți ascult somnul
cum mă oprisem să ascult copacii, ce-și cântă în negraita lor tăcere, lemnul...
și somnul tău era asemenea secundelor:
perfect, rotund și pierdere.
trupul cald,
În dimineața plecării
M-am trezit însuflețita de fiara din mine
Înfometată de nori ca de pietre
Și făra să-mi dau seama
aerul transfigurat de respirația
trezirii tale din frig
mi s-a cuibărit
Azi zbor cu ultimele tale cuvinte
rănite la aripi.
Picura lichidul alb și diafan al trecerii noastre
din ele
Și-ți pun palmele pe ochi
ca să taci
Tăcerea ce taie în noi
ca în niște pietre
AM