m-am oprit să-ți ascult somnul
cum mă oprisem să ascult copacii, ce-și cântă în negraita lor tăcere, lemnul...
și somnul tău era asemenea secundelor:
perfect, rotund și pierdere.
trupul cald,
Mă bate-un gând
să fug în lume
Pic, pic, pic
picură seara din paharul de ciocolată,
băiatul de la percuție
lovește în ritmul respirației gândului meu.
Licuricii din ochii celorlalți se aprind,
Azi zbor cu ultimele tale cuvinte
rănite la aripi.
Picura lichidul alb și diafan al trecerii noastre
din ele
Și-ți pun palmele pe ochi
ca să taci
Tăcerea ce taie în noi
ca în niște pietre
În dimineața plecării
M-am trezit însuflețita de fiara din mine
Înfometată de nori ca de pietre
Și făra să-mi dau seama
aerul transfigurat de respirația
trezirii tale din frig
mi s-a cuibărit
În dimineața plecării
m-am trezit însuflețită de fiara din mine
înfometată de nori ca de pietre
și fără să-mi dau seama
aerul metamorfozat de trezirea ta din frig
mi
AM