somnul
m-am oprit să-ți ascult somnul cum mă oprisem să ascult copacii, ce-și cântă în negraita lor tăcere, lemnul... și somnul tău era asemenea secundelor: perfect, rotund și pierdere. trupul cald,
AMalexandra manoleÎn aether
Mă bate-un gând să fug în lume Pic, pic, pic picură seara din paharul de ciocolată, băiatul de la percuție lovește în ritmul respirației gândului meu. Licuricii din ochii celorlalți se aprind,
AMalexandra manoleîncheiere
Azi zbor cu ultimele tale cuvinte rănite la aripi. Picura lichidul alb și diafan al trecerii noastre din ele Și-ți pun palmele pe ochi ca să taci Tăcerea ce taie în noi ca în niște pietre
AMalexandra manoleatat
inchid ochii si-mi implor dintii sa-mi iasa din carne stau in mijlocul strazii si strig ultimele stiri despre bombardamentele
AMalexandra manole...
În dimineața plecării m-am trezit însuflețită de fiara din mine înfometată de nori ca de pietre și fără să-mi dau seama aerul metamorfozat de trezirea ta din frig mi
AMalexandra manole