Alex Șulai

Savu Luana Maria, perfecta dreptate aveti, despre asta am scris aici. Ati obs. corect!
Imi pare rau ca nu am raspuns mai devreme - nu am prea mai intrat pe acest site...
Multumesc
Alex

Ecaterina,

Iata un posibil raspuns la ceea ce ai comentat (distructiv) despre textul meu:
\"nu am trăit prea mult pe aici, dar am și eu, ca mai toată lumea, o poveste\"

Citatul este din subsolul biografic al tau (precizez asta pentru alti cititori care, poate, ratacesc pe aici).



Rog editorii: offtopic si acest raspuns

multumesc pentru trecere, pentru comentariu

uite ce am apreciat mai exact:

m-ai invatat sa numar pentru ca
imi asezai samburi de seminte pe fiecare deget
dar atunci nu stiam ca un om poate plange
pentru durerea altuia

deobicei nu fac acest lucru, cu repostarea, chiar vroiam să-l retrag pentru modificări majore... dar inspirația m-a ținut pe el și...

mulțumesc pentru timpul acordat cu lămurirea în cazul pg.autor
deobicei nu se prea pierde timpul cu explicații din partea editorilor...

totuși... păcat

Atenție la diacritice... nu se poate ieși din atelier fără ele.

Prozodia, ritmul, rima... sunt dileme mari pentru toți poeții, inclusiv pentru tine. Eu mai studiez puțin pănă să mai scriu versuri cu rimă. Prozodia este o chestiune foarte complicată.
Uite! mergi și caută-l pe d-nul Rodean Stefan-Cornel (epigramist) și în paginile lui ai să gasești niște cursuri legate de tehnica literară pe care le-a pus la dispoziția noastră cu atâta amabilitate. Cursurile se cheamă \"Învățăm împreună\" în secțiunea \"Tehnică Literară\" din pagina lui.

Citez din lucrarea menționată mai sus, a d-lui Rodean:
- Forma este dată de versificație;
- versificația nu este obligatorie (sunt poezii în care este cultivat doar fondul poetic);
- versificația se referă în mod deosebit la:
- ritm;
- măsură;
- rimă.
- versificația poate fi incompletă.
În concluzie, dacă o poezie poate exista fără versificație, nu orice versificație este poezie
- deosebirea dintre poezie și versificație este dată de fondul poetic;
- fondul poetic se realizează prin anumite elemente stilistice.
Despre elementele stilistice ale unei poezii vom discuta în episodul următor.


Cu prietenie,
Alex

Nu sunt literat de profesie dar pot să-ți dau o mână de ajutor... sper s-o primești prietenește, am să încerc să-mi susțin tot ceea ce afirm despre textul de față... și eu scriam aproximativ la fel la început și, după ceva săpuneală pe siteul agonia, m-am mai îndreptat și sunt mai atent cu ceea ce scriu mulțumită colegilor de pe agonia cărora le mulțumesc.

Să începem:

1. Atenție la diacritice pentru că, dacă nu ai citit regulamentul sitului, nu se admite fără... cel puțin pentru cei începători (la unii mai \"grei\" ai sitului am mai văzut texte fără diacritice)

2. Atenție la ortografie. De exemplu nu se pune spațiu înainte de virgulă și se lasă spațiu după virgulă... etc. Forma \"ce\'am\" nu am întâlnit-o niciunde în limba română. Regulile sitului sunt foarte stricte în această privință, nu le-am făcut eu... nu are rost să dezbatem aici.

3. În general ideea de bază a poeziei se pierde... este prea încâlcită, amestecată. Până la urmă din primul vers (ba din titlu) se înțelege că nu crezi în D-zeu. OK! Mai departe cu cine \"te cerți\"? Cu mine (cititorul), cu tine (autorul), cu biserica, cu D-zeu? Exemplul de mai jos este grăitor:

\"Stiu ca cei ce ma ajuta si ma apara nu sunt ingerii,
Ci sunt ingeri cu aripi,adica cei ce leaga prietenii.\"

Păi dacă nu sunt îngeri/Nu sunt îngeri cu aripi... poate altă denumire să folosești dar nu poți afirma că: pămânul nu-i rotund/ci rotund turtit. Corect este: pământul nu-i rotund/ ci pământul este turtit/ sau oval... Continuarea \"adica cei ce leaga prietenii.\" este și mai confuză... cine sunt îngerii (neîngeri) cu aripi care leagă prietenii?

4.Folosirea unui dicționar în momentul alegerii cuvintelor ar fi un plus pentru că: ateu = persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus. Prin urmare ești atee, \"necunoscutul\" ne fiind o divinitate niciunde (divinitate = ființă imaginară cu însușiri supranaturale...)

Ai scris mult, eu făceam aceeași greșeală (încă o mai fac) să las în forma inițială textul. Este bine să revii frecvent peste textul scris de tine și să mai tai (unde este cazul) sau să adaugi. De cele mai multe ori, ai să vezi, ai să tai mult... mult.. foarte mult.

Cu prietenie,
Alex

Atenție la ortografie și folosește diacriticile, sunt reguli stricte ale sitului din acest punct de vedere...

Mi-a plăcut această declarație de dragoste. Fi mai atentă si la greșelile de tipar... de tastare.

Cu prietenie,
Alex

Sunteți, până acum, singurul editor care arată motivul refuzului la postare.
Exemplul dvs. ar trebui să fie urmat și de alți editori... poate chiar o regulă impusă(?)... O sugestie cât de mică spre îndreptarea textului ne-ar ajuta enorm. Este un site general - nu exclusiv profesioniștilor condeiului.

Sugestia poate fi succintă (ca a dvs.) sau și mai generală gen: typo, idee confuză, prozodie... etc. În funcție de text.

Încă o dată, vă mulțumesc!
Alex

Oti,

îmi place acest text. E sincer și vibrant. Reușești cu succes să porți cititorul prin anii neîntinați ai copilăriei și în același timp să fie, parcă, o declarație de dragoste pură. Foarte frumos. Eu cel puțin asta am înțeles de aici. Felicitări.

Totuși aș avea o sugestie: \"mi-ar plăcea să zbor pe un puf de păpădie. să fiu mai ușoară ca vântul\" după mine este un pleonasm, se subînțelege că dacă zbori pe un puf ești mai ușor... Aș renunța la completarea: \"să fiu mai ușoară ca vântul\".

Felicitări pentru text!
Alex

Notă: toate textele de mai jos aparțin Ioanei. Am pus în ghilimele doar titlurile poeziilor de unde urmează citatul.

****************
\"Pas de flamenco atemporal\"
(pe apa oglinzilor interioare)
\"Bezmetica-n zefir castaniu\"
distanțată de inelarul pământului (\"Nomada\")
mi-a întins o ulcică ciobită cu apă de râu
din care băuse ea prima

în ziua aceea am iubit-o mai puțin pe mama
pentru că nu avea fustă lungă înflorată
căruță cu coviltir
și nu făcea cărămidă roșie

\"Ne izbim în oglinda cerului dansând\"
*******************

Ioana, felicitările sunt de prisos... am adunat mai sus o mică parte din textele tale pentru a le întoarce în chip de mulțumire, așa cum tu le-ai trimis către noi. Mulțumesc pentru tot.

Îmi place mai ales forța cu care sintetizezi fără a-ți pierde căldura ce radiază din interior.

Îmi place!

Mai ales:
complexitatea și profunzimea mesajului. Excelent!

După mine este o \"contra mioritică\".
Și ăsta este doar unul din multiplele mesaje ce se desprind de aici:

roșul e sângeriu
moartea o surpriză
tribune urlând
golgota cu picadori la vedere
în vârf: matadorul
așteptând
primul gest al furiei mele

de i-aș urî cu-adevărat
le-aș face surpriza să plec
să pasc margarete
dar nu pot să-i las așa
triști

trebuie să le scot mațele pe nisipul fierbinte
înfrumusețați de eviscerare
t r e b u i e î m p ă i a ț i
spre aducere-aminte

coarnele mele sunt unicul muzeu ce le poate primi hoiturile aplaudate

neobosit
am înțeles cât e de importantă
mila
mea

când va fi vremea
vom sărbătorii cu toții

Bine spus!
Impresionat mai ales de complexitatea cu care ai reușit să mă surprinzi în text plecând de la un titlu, aparent, banal.

Încă o dată se pare că mă înțelegi foarte bine...
Se pare că suntem condamnați să regretăm ceva ce: am văzut, simțit... avut.

Veșnica întrebare: mai bine fără?

Mulțumesc pentru apreciere.

Ai dreptate și eu simțeam că lipsește liantul... sper că l-am găsit acum.
Mulțumesc pentru critica obiectivă și constructivă.
Încă mai am dubii pe ici pe colo cu acest text. Sper să găsesc ajutorul colegilor \"agonici\".

Juxtapunere:
Ca o umbră de pod (gri neutru/umbră naturală)
Peste mine trece un stol vertical (culoare)
De trupuri vii (culoare)
cuibărite în sine (gri neutru/umbră naturală)

Contrast al culorii în sine:
\"Aici departe\"
\"Încălțat cu mine/.../Înaripat/Singur\"
\"Liniștea împăciuitoare mă frânge/Ca-n ziua când te-ai fi întors/Când n-ai mai plecat\"

și poate continua exemplul...

Nu mă deranjează \"brațul de aur\" al lui Nemesis. Nu are legătură cu imaginea de-ți vorbi... eu NU mă ghidez după cuvinte.

Plăcut. Încă o dată.

Măi, am recitit poezia...

Mă atrage și mai mult. Acum deja văd, dincolo de mesajul în sine, compoziții Dali-ene. Spre rușinea mea prima oară nu am \"văzut-o\" eidetic.
Încă o dată... felicitări...

Revin cu plăcere.
Alex

Mă bucură reîntoarcerea.
Ce am citit aici v i z u a l uite cum se traduce în mintea mea: contraste de juxtapunere și, presărate ici colo, ceva contraste ale culorilor în sine... curajos și plăcut intercalate.

Felicitări!

luv! luv!

Dragă Victor,

Am lipsit de pe sit ceva vreme. Mă rog...
Poezia asta a ta îmi pică bine lângă sticla de cognac... Serios. Direct în moalele capului. Sau mai bine spus un duș rece pentru \"mnamorezi\". De cele mai multe ori \"orbii\" văd mai bine. Deci să redevenim \"orbii proscriși\" și râvniți de toți.
Am o sugestie pentru final: deopotrivă frumoase/dintotdeauna/femei
Parcă-i mai universal \"termenul\". Nu crezi?

Citit cu s a t i s f a c ț i e.
Alex

Excelent! Îmi place cum reușești să mă provoci cu acest text. Mă provoci să meditez asupra condiției, destinului, dualist al omului. Al minții umane. Deși suntem ființe sociale, numai în singurătate ne regăsim. Tot sistemul nostru de valori se bazează pe o mare contradicție. O paradigmă Platoniciană.

\"Arborele cu frunze de cornee\" îmi place foarte mult. Pentru înțelesul meu reprezintă ideile, toate, preconcepute. Toate \"cuiele\" noastre.
\"Mina T explodată\" îmi indică experiențele eșuate. Nu-i la fel de \"plastică\" dar, după umila mea părere, își găsește bine locul aici... \"în no man\'s land\"-ul de astăzi.

Ultimele două versuri au efectul provocator de mai sus. Excelent!

Felicitări pentru acest text!
Revin. Cu plăcere.

p.s. îmi plăceau diminețile în care ne împărțeam cafeaua virtuală. Poate le reluăm. Sau poate nu?

Îmi place.

Nu sunt un profesionist al condeiului (a se citi tastei) dar atenție... finalul: mănânCÃ CArnea.

Ghost you :p

p.s. sunt curios al cui ghost ești... am o bănuială și ma distrează ideea :))