ne dat, buchetul de flori
Petale de-amor au căzut în strat de-amintiri colorate și țes un covor minunat... evocînd fatidica lună a lui Marte. În umbre de doliu și-n cîntec de dor cresc palide Flori de Regrete. Cuminte și
AȘAlex ȘulaiAscultă! Să-ți spun
Tânăr Cer de Început ascultă! Să-ți spun: Păduri întinse în care copacii își sforăie aburii șoptind vaporoase iubiri te vor chema la joaca cu draperii de scene în care rusalii, dansând în
AȘAlex Șulailănci și frunze și zbor
Străpunse cu lănci de lumină, trecute de nor, cad frunzele-n toamnă. Perechi în zbor frânt. Regrete cu aripi de îngeri abundă pe culoarul de foșnet alin. Copacii își prefac visele-n dor.
AȘAlex ȘulaiCheshire* Love
Odăi ticsite de straie schimbate, arogant își păstrează tăcerea. Un șmag de-amintiri plutește în ceasul-pahar și penele cad în covor de ocazie iar Cupidon, orgolios, nu regretă
AȘAlex ȘulaiOsuariu
În tot, paharele, mai reci de mult uitate-n noi picură timpul-despărțire bătut în orologii strâmbe. Unghere pline de-amintiri formează-atâtea poze-măști. Lumina-ngână timpul sub bolțile
AȘAlex Șulai2 (doi) pentru comunicare
Zburătoarele cuvinte doar se frâng între pereți când un preot mut doar cântă... O mulțime de berbeci: - Auzi! Cântă surdu-n-auzirea-i cu sirena cea din port! (Ca și cum cu gura-cască prindea
AȘAlex ȘulaiPână când...
Îmbrățișările tandre le-am epuizat cu patos și dăruire. Exploratori din fire, căutăm să ne regăsim. Până când... (Aerul rece al dimineții îmi trezește simțurile.Comand un nou pachet de
AȘAlex ȘulaiChivot... alb
Naos umbletelor noastre, al uitărilor de aștri, al purtărilor de vânt — nu mai sunt… și nu mai este între noi un cap de pod, cu catargul lui cu tot; este ros de mii de carii, părți din
AȘAlex ȘulaiUitare
Uit din ce în ce mai des. Cărări spre neant. Minte închisă în celula biologică. Prea concret. Un contabil aruncă năvodul formulelor de calcul peste sorți. Covorul religios nu mai
AȘAlex ȘulaiTu! Complementar
Am închis ochii; ramuri se ridică spre cer. Am plâns de tine; vuiet asurzitor prin pădure. Adunate, toate sentimentele mele încolțesc.
AȘAlex ȘulaiRăvaș bun!
De carte-atârnă un copac. În pagini, micii greieri cântă cu patrupezii-maidanezii de dor și umezeală. Bieții! Sub grindă am întors doar semnul. O veste tristă-între noi doi. Eu am plecat
AȘAlex ȘulaiVis plastic
roșu galben albastru culori primare rânduite atent pe paleta pictorului adormit amorțit de atâta și atâta visare în vis se-ntâmpla că nu mai are culori prime amestecase așa de tare totul
AȘAlex Șulai