Mediu
Înaintea apusului meu ai închis ochii
Spunându-mi cât de tăcut sunt
Având în față o speranță
Oarbă, surdă, straină.
Toate picăturile solitare
Izbindu-se de asfalt
Șoptesc pe silabe
Sin-gu-ră-ta-te
Cad la nesfârșit.
Lumina prelingându-se pe întuneric
Singură în același întuneric
Alte lumini, la întâmplare
Peste plăci și cărămizi
Reci
Totul într-un înveliș gri.
002.335
0