Îngropat de viu

Am auzit primele șoapte într-un mausoleu plin de umbre rătăcite Să încercăm, mi-ai zis Poate vor crește trandafiri albi pe drumul speranțelor. Tăcerea ce-a urmat mi-a arătat cimitirul spre care ne îndreptam Uite, cruci fără nume și copii jucându-se printre ele Tu priveai doar spre cer, la o neîmplinire ascunsă printre nori În timp ce alergam împreuna spre un sicriu gol Unde iubirea mă aștepta cu brațele închise. Spune ceva, nu-mi zâmbi doar Și m-ai întrebat dacă vreau răsăritul Însă tu luasei deja soarele de mână Și-ți doreai să cobori cu el la orizont Acolo unde sperai să te aștepte neîmplinirea. Bine, învelește-mă în sicriu Nu voi fi singur Propria mea tragedie e cu mine Vom fi două inimi rănite în același sicriu. Nu uita să arunci un trandafir negru pe mine Nici-un sărut otrăvitor de noapte bună veșnică? Atunci să știi că nu dorm...