Poezie
Necunoscuta
2 min lectură·
Mediu
Iubesc o floare al carei nume nu-l stiu
Frumusetea ei este atat de vaga, inima mea nu mai rabda
Cum sa fac sa ating o petala? Durerea e tot mai amara
Gândurile dor îngrozitor, dar imaginile cu ea sunt clare.
Pare asa frumoasa, are ceva care nu ma lasa s-o uit
Am o fixatie pentru chipul ei
Si orice gest pe care il face e frumos în felul lui
Nu stie ca plang pentru ea, ca ma sting mai repede ca orice stea
Arzand pentru sufletul ei.
As ingenunchea in fata ta, as tremura pentru tine
As incerca sa fac totul ca tie sa-ti fie bine.
Dar tie nu iti pasa, nu ma vrei
Pentru ca imaginea mea în apa iti displace.
Eu voi continua sa sangerez pronuntand numele necunoscut
In mintea mea chipul tau l-am cusut
Dar vocea ta n-o cunosc, glasul tau mi-e la fel de strain ca si tine
Esti durere în mine chiar fara sa vrei
Nu stiu ce sa fac sa te culeg, sentimentele nu eu mi le aleg
Voi continua sa sadesc grija pentru tine fara ca tu sa stii.
Astept ca maine sa trec iar pe lânga tine
Si sa sufar, ca întotdeauna, închis în mine.
00539
0