alex robu

uite, hai s-o spunem altfel.

ceea ce incearca sa spuna corina e ca poezia a incetat sa m fie autotelica. ceea ce incercau sa teoretizeze romanticii era o poezie care trebuie savurata doar pt ceea ce este ea. nu pt ceva exterior, cum ar fi \'mesajul\' de care vb anna. poezia cu \'mesaj\', poezia axata pe comunicare e m aproape de retorica, in sensul asta, decat de ceea ce se considera pana acum poezie. o retorica ce incearca sa convinga, sa trezeasca o reactie, ceva axat direct pe receptor, nu pe emitator. s-a scris mii de ani poezie despre ce simte subiectul poetic - si, astfel, el si-a taiat singurul canal pe care il avea pt receptor, claritatea comunicarii, faptul de a-i spune celuilalt ceva ce chiar sa conteze pt el, nu doar pt tine.

asta e, la urma urmei, si ceea ce spune derrida despre poetic - o poezie buna e ceva ce vine pt tine de la celalalt, dar pe care simti necesitatea s-o treci prin tine, s-o asimilezi, s-o faci proprie. pt ca este, deja, intr-un anumit sens proprie tie - odata ce ti se adreseaza direct, si toate tehnicile sunt m curand strategii de transmitere a mesajului decat mijloace de a \'orna\' txt.

si cand mesajul e transmis clar, el poate fi deja interpretat. interpretarea despre care s-a pornit sa se vb aici eu o vad ca pe ceva posterior intelegerii, ca pe o explicitare a ceea ce a fost deja inteles, nu ca pe un mijloc de a intelege poezia. o poezie care are nevoie de efort pt a fi inteleasa / simtita e o poezie ratata. efortul interpretativ vine m tarziu - deja cand incerci sa integrezi ceea ce ai inteles din poezie in viziunea ta asupra lumii sau alte prostii de genul asta. o poezie care nu te loveste direct peste fata in momentul in care o citesti nu-si m face efectul.

sigur, poti face apel la celan si la teoriile lui despre implicarea in egala masura a lectorului si a autorului in transmiterea mesajului - dar asta e doar una dintre teoriile de lucru. tot asa cum o teorie este si ceea despre ce vb corina. dar teoriile se schimba si se actualizeaza pe parcursul trecerii timpului. si daca celan era ok pt anii \'50, acum trece in prim plan altceva. si e m asemanator cu ceea despre ce vb corina.

a, si un mic detaliu tehnic. corina se revolta contra taieturii versurilor in txt tau tocmai pt ca nu e arbitrara (cum zici ca ar fi la moda in canada). versul se termina exact acolo unde se termina si sintagma logica, in cazul tau. singurul enjambament din txt e

\'două acolade în translație
converg încet până la frontiera fierbinte\'

- in rest, n-am remarcat niciun enjambament. uite, faza cu enjambamentele si cu taietura arbitrara a versului e tocmai pt prinderea cititorului - nu duci ideea pana la capat, o termini abia in urm vers. si cititorul simte nevoia sa-l citeasca si pe ala. berryman e atat de expert in toata povestea asta incat face poeme intregi axate pe enjambamente - le citesti pana la capat doar pt ca versurile sunt f bine taiate. de fapt exagerez, nu doar pt asta:) dar se pricepe extrem de bine la \'taietura arbitrara a versului\'. si poetul roman care o face cel m bine e mircea ivanescu - cred ca m.i. ar trebui recitit, pt ca volumele lui sunt un adevarat manual de tehnica poetica, din care putem invata cu totii extrem de multe.

si, in final, despre silliman. l-am citit ceva m demult, cum am citit destul de multe chestii de pe ubu. mie personal imi place, pt ca vine f mult din wittgenstein, dar language poetry, luata ca ansamblu, este autotelica, asa cum spuneam la inceput. daca exagerez un pic, este un fel de romantism dus la extrem, in care conteaza aproape numai forma si ideea, nu si ceea ce transmite. si o sa i-l dau si annei sa-l citeasca si, poate, o sa discutam in 3 despre ce e ok la silliman si ce nu:)

wow:)

alberto, florin, miruna, andreea, raul, laurentiu, amalia, madalina, stefan, paul - multam - si multumiri tare speciale pt ioana:) o sa incerc sa trec prin iasi vara asta si sper sa ai timp de un ceai si de ceva muzica:)

nu ma asteptam sa se polarizeze atat de tare opiniile, si nici la atatea comentarii. nu am acum timp sa-i rasp fiecaruia, din pacate:(

txt e ceva m vechi, de vreo 9 luni, uitasem de el pt ca nu puteam sa-l bag in ciclul pe care il scriam atunci, l-am descoperit intamplator zilele astea printre alte foi.

si da, e un pic romance, chiar mult m romance decat ce scriu acum

faza aia cu boschetarul mi-a placut, pe bune - poate o sa-l fac personaj in alte txt:)

mie ult txt mi se pare m mult a la acosmei decat orice altceva:)

imi place:

personajul e in halul ala de sictirit incat nici nu-i m pasa de ceea ce se intampla \'in el\' si atrage atentia numai la chestiile exterioare

nu-mi place: primul vers din al doilea txt, suna cumva fake si declarativ

imaginam o prezenta calda care
se apropie din spate incet si

ma saruta pe ceafa.
o absorbeam prin pori o absorbeam prin

respiratie / stateam nemiscat.
nimeni aproape de mine.

iubitul imaginar din txtl lui bjork.
daca mi le-ar citi mie as incepe sa plang.

imi place f tare cum scrii

minimalismul, atentia pt detalii, txtl aproape ca o structura cristalina care transmite o stare de moment, efectul de autenticitate, fracturile care apar in m multe txt (marcate si grafic, uneori), abilitatea cu care folosesti unele elemente de constructie - iata cateva chestii care imi plac la tine

si, sigur, personajul bine conturat care povesteste toate astea

exact

nu-mi place cand ceea ce scriu e interpretat pe filiera romantica:P cantatul de aici vine din cage, via zen

si da, scriu in principiu autisme:) si riscul cel m mare e sa nu poti empatiza cu ele. dar daca reusesti s-o faci, am impresia ca poti empatiza f tare cu autismul celuilalt

imi place ce faci si tu:) ne m citim

multam de comm:)

ma enerveaza la culme sa-mi explic txtl - asta inseamna ca nu le-am facut clare de la bun inceput:) faza cu nemiscarea pt cateva ore e pe chestii new-age, intreg txt e pe relatia dintre placere si durere si de asta tin la a doua strofa, in care bag direct durerea aia de cap. si aproape in intregime a doua si a treia strofa sunt enumerari ale lucrurilor pe care le facea personajul in timp ce mergea in troleibus si-l durea capul:)

in fine, o sa vad cum rescriu

ai dreptate

scuza mea obisnuita ar fi ca s-ar vedea in ciclu / dar imi dau perfect seama ca daca asta ar fi primul txt de-al meu pe care l-ar citi cineva, as avea prea putine sanse sa duca la capat ciclul

oricum, bag si experiente comune. si chestia asta statica imi place, nu stiu de ce.

(imi place de tine)

uite, o mica sugestie, daca-mi dai voie. e misto gradatia asta ascendenta, care creeaza un fel de orizont de asteptare (daca asta \'nu auzi, nu-ti vine\' etc, astepti sa vezi ce se intampla de fapt), dar nu-l umpli deloc. m adauga niste versuri ref. la ceea ce se intampla, altfel txt pierde mult.

si, cred, e prima data ca sugerez cuiva sa adauge, nu sa taie:)

multam de commuri

tamara, multam - ma bucur ca empatizezi - txtlor dg asta razvan tzupa le spunea \'mijloace de transport in comun\' - adica transmiterea unui mesaj prin intermediul unei situatii pe care o traim cu totii sau, in fine, majoritatea.

stiu ca eu am m multe, ana:) oricum, formularile astea de care zici tu mi se pareau ok, in context - stii cat de scheletice sunt txtl mele in ultima vreme si ma gandeam sa experimentez cu formulari dg asta... hai, daca vrei, o sa-ti explic pe mess mesajul ascuns din txt asta:)

place tare-tare:) repetitiile astea obsedante, gradarea ascendenta, calitatea stilului (ai scapat de adi schiop din txtl celelalte), felul in care provoci cititorul sa empatizeze cu tine ma fac sa vreau sa te tot citesc si recitesc:)

lavinia:
multam. te m astept:)

dmitri:
mihi si olga sunt 2 tipe f misto si f rupte, studente la regie. stateam intr-un bar si, cum si-a dat seama si hose, ne uitam fascinati la o chelnerita:) si am facut un exercitiu de substitutie / construire de metafore si a iesit imaginea asta din titlu, care ne-a placut:) si am scris, la misto, txt asta - prima strofa e mihi, a doua olga, a treia eu. si mi-am zis sa-l postez fara sa-l lucrez deloc. despre txtl scrise in grup, iti scriu m multe pe mail;)

hose:
baga-te si tu, daca nu vrei sa te bagam si noi:D poate ne m vedem la vreo cafea / ceai /bere si m stam de povesti. ai grija de tine.

mi-am asunat riscul asta. proiectul era sa accentuez cumva finalul si sa las faza de la inceput ca pe ceva creator de atmosfera. oricum, multam:) ne m auzim.

1 sg sintagma ma deranjeaza, totusi: \'mi-e frică a nu mai fi\' - e prea pe fata, prea declarativ, nu stiu cum:( in rest misto - felul tau obisnuit de a lucra pe imagini \'absurde\';) are efect si aici - radiohead cade misto cu dorinta de refugiu din \'no surprises\' - punga aia imi aminteste de american beauty - si cumva fac legatura si cu bjork / refugiul ei in iubitul imaginar (vezi hidden place - \'i wanna hide in his air\' sau cdg). imi plac txtl in care reusesti sa mergi pe niste chestii f actuale, dar care raman cumva ascunse in substrat si sar numai in ochii celui care e deja atras de ele:) vreau, elitisto:)

placut textul tau:) nu am de ce sa ma leg ca sa fac un comm ceva m elaborat - lucrurile sunt destul de bine legate - atmosfera e una \'de limita\' intre exteriorul \'zgomotelor de afara\', si interiorul \'creierului\', acest spatiu mediator fiind chiar camera - poate doar ultimul vers nu-mi place cum cade, conclusiv si prea \'de final\', desi asta poate tine strict de preferintele mele si s-ar putea sa fie misto:)

parca prea multe clisee pt gustul meu, chiar daca zici ca sunt autentice:( si un imaginar de inceput de secol xx:( mi se pare straniu sa scrii azi \'simt patima cum mă copleșește / atom cu atom\' sau \'amanții se strigă cu mâinile / în pustiul fără cuvinte al cărnii\'. dar txt curge cat de cat, sunt cateva imagini care ma fac sa zambesc fericit si asta e suficient:)