alex robu

bon, txt imi place f tare

m sunt cateva chestii de cizelat:

in primul vers, as taia \'stau in pat\' - imi suna un aiurea \'in pat cu ochii in pod\'. incearca sa-ti repeti in minte de cateva ori vs asta si o sa intelegi de ce:)

si nu-mi place cuvantul \'plapanda\' - aduce asociatii cu un alt gen de poezie:)

si, in final, vb \'sunt\' din ultima strofa, care construieste metafora - da\' pur si simplu la nivel logic, daca te uiti in tavan tu nu esti un gandac care sta pe tavan. si imaginea poate fi salvata daca o transformi in comparatie.

in rest, e f ok scris - imi plac repetitiile astea obsedante care aduc tensiunea (gen \'o asteptare stupida.......... / stupid radioul\' sau faza cu gaza uriasa, atribuita intai radioului care iti astupa linistea, apoi asteptarii - si e ok ca ai stiut si sa faci paralelism intre ele, si sa faci repetitie, si inca intr-un mod destul de greu observabil, asta apropo de ceea ce vb noi despre tehnici, care nu tb sa sara in ochi).

uite, hai s-o spunem altfel.

ceea ce incearca sa spuna corina e ca poezia a incetat sa m fie autotelica. ceea ce incercau sa teoretizeze romanticii era o poezie care trebuie savurata doar pt ceea ce este ea. nu pt ceva exterior, cum ar fi \'mesajul\' de care vb anna. poezia cu \'mesaj\', poezia axata pe comunicare e m aproape de retorica, in sensul asta, decat de ceea ce se considera pana acum poezie. o retorica ce incearca sa convinga, sa trezeasca o reactie, ceva axat direct pe receptor, nu pe emitator. s-a scris mii de ani poezie despre ce simte subiectul poetic - si, astfel, el si-a taiat singurul canal pe care il avea pt receptor, claritatea comunicarii, faptul de a-i spune celuilalt ceva ce chiar sa conteze pt el, nu doar pt tine.

asta e, la urma urmei, si ceea ce spune derrida despre poetic - o poezie buna e ceva ce vine pt tine de la celalalt, dar pe care simti necesitatea s-o treci prin tine, s-o asimilezi, s-o faci proprie. pt ca este, deja, intr-un anumit sens proprie tie - odata ce ti se adreseaza direct, si toate tehnicile sunt m curand strategii de transmitere a mesajului decat mijloace de a \'orna\' txt.

si cand mesajul e transmis clar, el poate fi deja interpretat. interpretarea despre care s-a pornit sa se vb aici eu o vad ca pe ceva posterior intelegerii, ca pe o explicitare a ceea ce a fost deja inteles, nu ca pe un mijloc de a intelege poezia. o poezie care are nevoie de efort pt a fi inteleasa / simtita e o poezie ratata. efortul interpretativ vine m tarziu - deja cand incerci sa integrezi ceea ce ai inteles din poezie in viziunea ta asupra lumii sau alte prostii de genul asta. o poezie care nu te loveste direct peste fata in momentul in care o citesti nu-si m face efectul.

sigur, poti face apel la celan si la teoriile lui despre implicarea in egala masura a lectorului si a autorului in transmiterea mesajului - dar asta e doar una dintre teoriile de lucru. tot asa cum o teorie este si ceea despre ce vb corina. dar teoriile se schimba si se actualizeaza pe parcursul trecerii timpului. si daca celan era ok pt anii \'50, acum trece in prim plan altceva. si e m asemanator cu ceea despre ce vb corina.

a, si un mic detaliu tehnic. corina se revolta contra taieturii versurilor in txt tau tocmai pt ca nu e arbitrara (cum zici ca ar fi la moda in canada). versul se termina exact acolo unde se termina si sintagma logica, in cazul tau. singurul enjambament din txt e

\'două acolade în translație
converg încet până la frontiera fierbinte\'

- in rest, n-am remarcat niciun enjambament. uite, faza cu enjambamentele si cu taietura arbitrara a versului e tocmai pt prinderea cititorului - nu duci ideea pana la capat, o termini abia in urm vers. si cititorul simte nevoia sa-l citeasca si pe ala. berryman e atat de expert in toata povestea asta incat face poeme intregi axate pe enjambamente - le citesti pana la capat doar pt ca versurile sunt f bine taiate. de fapt exagerez, nu doar pt asta:) dar se pricepe extrem de bine la \'taietura arbitrara a versului\'. si poetul roman care o face cel m bine e mircea ivanescu - cred ca m.i. ar trebui recitit, pt ca volumele lui sunt un adevarat manual de tehnica poetica, din care putem invata cu totii extrem de multe.

si, in final, despre silliman. l-am citit ceva m demult, cum am citit destul de multe chestii de pe ubu. mie personal imi place, pt ca vine f mult din wittgenstein, dar language poetry, luata ca ansamblu, este autotelica, asa cum spuneam la inceput. daca exagerez un pic, este un fel de romantism dus la extrem, in care conteaza aproape numai forma si ideea, nu si ceea ce transmite. si o sa i-l dau si annei sa-l citeasca si, poate, o sa discutam in 3 despre ce e ok la silliman si ce nu:)

prima strofa e ok, imi plac chestiile descriptive si statice

a doua strofa nu-mi place, mi se pare cumva jenant si penibil sa vb despre \'lucrurile mari\' fara a le submina prin restul poeziei sau fara a le introduce intr-un alt cadru, in ceva care sa faca sens pt viata cotidiana. dar aici trecerea e prea brusca:(

din aceleasi motive imi displac si primele 4 versuri din a treia strofa, in schimb in final ai introdus misto \'moartea\' (unul din lucrurile astea mari si importante) intr-un context care o face sa poata fi privita din alta perspectiva, din una cumva m fireasca si m calma, fara patetismele in care poti cadea cand vb despre \'moarte\', \'dragoste\', \'dumnezeu\', \'sine\' etc...

wow:)

alberto, florin, miruna, andreea, raul, laurentiu, amalia, madalina, stefan, paul - multam - si multumiri tare speciale pt ioana:) o sa incerc sa trec prin iasi vara asta si sper sa ai timp de un ceai si de ceva muzica:)

nu ma asteptam sa se polarizeze atat de tare opiniile, si nici la atatea comentarii. nu am acum timp sa-i rasp fiecaruia, din pacate:(

txt e ceva m vechi, de vreo 9 luni, uitasem de el pt ca nu puteam sa-l bag in ciclul pe care il scriam atunci, l-am descoperit intamplator zilele astea printre alte foi.

si da, e un pic romance, chiar mult m romance decat ce scriu acum

faza aia cu boschetarul mi-a placut, pe bune - poate o sa-l fac personaj in alte txt:)

mie ult txt mi se pare m mult a la acosmei decat orice altceva:)

imi place:

personajul e in halul ala de sictirit incat nici nu-i m pasa de ceea ce se intampla \'in el\' si atrage atentia numai la chestiile exterioare

nu-mi place: primul vers din al doilea txt, suna cumva fake si declarativ

imaginam o prezenta calda care
se apropie din spate incet si

ma saruta pe ceafa.
o absorbeam prin pori o absorbeam prin

respiratie / stateam nemiscat.
nimeni aproape de mine.

iubitul imaginar din txtl lui bjork.
daca mi le-ar citi mie as incepe sa plang.

imi place f tare cum scrii

minimalismul, atentia pt detalii, txtl aproape ca o structura cristalina care transmite o stare de moment, efectul de autenticitate, fracturile care apar in m multe txt (marcate si grafic, uneori), abilitatea cu care folosesti unele elemente de constructie - iata cateva chestii care imi plac la tine

si, sigur, personajul bine conturat care povesteste toate astea

exact

nu-mi place cand ceea ce scriu e interpretat pe filiera romantica:P cantatul de aici vine din cage, via zen

si da, scriu in principiu autisme:) si riscul cel m mare e sa nu poti empatiza cu ele. dar daca reusesti s-o faci, am impresia ca poti empatiza f tare cu autismul celuilalt

imi place ce faci si tu:) ne m citim

da, mai, txt e ff bun. adina are dreptate cand spune asta:). cel m tare mi-a placut faza asta cu atingerea (mi-am pus mâinile pe față; atunci mi-am amintit / că mama nu m-a atins de foarte mult timp), deprivarea afectiva si atentia fata de felul in care arati / in care te simti, care nu e de fapt introspectie, dar un fel de incercare de a te percepe ca fiind exterior tie - cel putin asa o vad eu / asa o fac atunci cand scriu. abia astept sa m citesc txt dg asta de la tine. imi place tare-tare.

multam de comm:)

ma enerveaza la culme sa-mi explic txtl - asta inseamna ca nu le-am facut clare de la bun inceput:) faza cu nemiscarea pt cateva ore e pe chestii new-age, intreg txt e pe relatia dintre placere si durere si de asta tin la a doua strofa, in care bag direct durerea aia de cap. si aproape in intregime a doua si a treia strofa sunt enumerari ale lucrurilor pe care le facea personajul in timp ce mergea in troleibus si-l durea capul:)

in fine, o sa vad cum rescriu

mie x imi place tare - poate doar ultimele 2 versuri sa fie evidentiate cumva / luate in paranteze sau wtv

in y, chestia asta cu \'avorturi spontane\' mi se pare f aiurea - singura idee de alternativa care imi vine e ejacularea ca sacrificiu uman, lol:) incearca sa rescrii y - nu merge asa, suna fake si stiu ca nu asta vrei

mai, e misto

am citit din nou tot (sau aproape tot, cateva chestii le-am sarit) si-mi place cum se priveste. o sa revin pe mail, zilele astea

\'schizo\', in care ar fi trebuit sa pui accentele, trebuie lucrata tare-tare - e f slaba asa:(

aici e redundant ultimul vers

ai grija, mai

ma bucur ca ai fost admis si pe club

m vbm:)

ai dreptate

scuza mea obisnuita ar fi ca s-ar vedea in ciclu / dar imi dau perfect seama ca daca asta ar fi primul txt de-al meu pe care l-ar citi cineva, as avea prea putine sanse sa duca la capat ciclul

oricum, bag si experiente comune. si chestia asta statica imi place, nu stiu de ce.

(imi place de tine)

uite, o mica sugestie, daca-mi dai voie. e misto gradatia asta ascendenta, care creeaza un fel de orizont de asteptare (daca asta \'nu auzi, nu-ti vine\' etc, astepti sa vezi ce se intampla de fapt), dar nu-l umpli deloc. m adauga niste versuri ref. la ceea ce se intampla, altfel txt pierde mult.

si, cred, e prima data ca sugerez cuiva sa adauge, nu sa taie:)

as taia \'să-mi scot viața afară prin pori\' - aici revii la vizunea ta m veche. si, daca esti de acord, ca sa fie legatura m buna, si \'ca atunci cand\' din urm strofa.

mi se pare ca abuzezi un pic de \'cand\', aici:) dar e ok paralelismul asta dintre membrii familiei tale si tine - vad ca ai inceput sa-i implici in txt, ceea ce da un plus de credibilitate personajului.

multam de commuri

tamara, multam - ma bucur ca empatizezi - txtlor dg asta razvan tzupa le spunea \'mijloace de transport in comun\' - adica transmiterea unui mesaj prin intermediul unei situatii pe care o traim cu totii sau, in fine, majoritatea.

stiu ca eu am m multe, ana:) oricum, formularile astea de care zici tu mi se pareau ok, in context - stii cat de scheletice sunt txtl mele in ultima vreme si ma gandeam sa experimentez cu formulari dg asta... hai, daca vrei, o sa-ti explic pe mess mesajul ascuns din txt asta:)

txt mi se pare ok, singurul lucru care m-a stresat (si mi s-a parut prea facil) a fost alternanta asta dintre o strofa despre violenta si alta in care descrii un cadru. e prea jucat, cumva, artificios. da\' imaginea cu politistul ca boboc de floare e f misto:)

bai, stiu ca nu-ti place sa-ti spun despre vreun txt de-al tau ca e misto, da\' asta e chiar misto:) as scoate numai ultimele 3 versuri din a treia strofa, mi se par balast dupa cateva versuri bune in care vbesti de o relatie (desi imi pare un pic cliseu, merge, pt ca vreti sa va imbratisati doar pt ca-i frig) si o dai dupa aia naibii cu \'apoi / ne-am despărțit în troleibuz / ți-am spus să nu mă mai cauți\'. faza cu tigarile mentolate / masina imi place, imi place si inceputul asta de miza sociala / politica (si-ti spun un mare secret al tagmei noastre de \'poieti\', pe care mi l-a \'transmis\' si m-a facut sa-l inteleg un om pe care tare-tare il iubesc: fragmentele dure de realitate, expuse bine, sunt cea m tare poezie posibila. si prin asta se apropie poezia de jurnalism, mult m tare decat de alte genuri / stiluri)

smile si tie, mai:) final din asta taoist, pe letting go (si-mi place asa ceva) - da\' restul pare cumva din alta opera, m ales a treia strofa, care mie de ex nu-mi spune nimic si-mi frigidizeaza tot sentimentul poetic in care m-a bagat titlul care m-a atras:)

daca prietenul din melodie e ceva analog cu fight club, e f misto. am o prietena care s-ar da in vant dupa asa ceva. cumva starea de care vbesti nu e asumata total, dai vina pe un construct pe care il percepi ca exterior.

acum referitor la vocea lui d si cea a lui a. naivitatea lui a pare sa vina dintr-o oarecare lipsa de experienta (pe care d o are din plin) si din faptul ca nu-si da seama de ceea ce urmeaza sa devina (iar d incepe sa-si dea seama si scrie / povesteste ca sa se exorcizeze si sa gaseasca un cititor care sa-l justifice cumva). ma gandeam la efectul de credibilitate / autenticitate - ambii au, aici, acelasi ton detasat, un pic autist si de descriere fenomenologica, pe care il remarca si olia, dar intuiesc ca ar trebui mici diferente de sintaxa (de ex asa cum face uneori teo duna) sau chiar la nivel de lexic (raza de lumina e diferenta de viziune si asta e misto, ca si incercarea lui a de a ramane in tacere alaturi de d, chiar daca nu intelege de ce tace, doar ca sa empatizeze). voci asemanatoare e ok, dar nu pana la identificare totala - cel putin asa mi se pare.

si sunt prietenul tau, daca vrei sa ma consideri asa:) si oricand ai nevoie de vreo sugestie / vreun ochi proaspat care sa-ti vada txtl, scrie-mi si tu.