Sfredelul

foarte incordata atmosfera acestui text & asta imi place. si finalul e bun, de parca toata enumeratia de actiuni din prima strofa pot fi echivalate cu iesirea din cusca. cool

uite, o mica sugestie, daca-mi dai voie. e misto gradatia asta ascendenta, care creeaza un fel de orizont de asteptare (daca asta \'nu auzi, nu-ti vine\' etc, astepti sa vezi ce se intampla de fapt), dar nu-l umpli deloc. m adauga niste versuri ref. la ceea ce se intampla, altfel txt pierde mult.

si, cred, e prima data ca sugerez cuiva sa adauge, nu sa taie:)

Ai prins o stare nevrotică, ai esențializat-o, mi-ai transmis frisoanele pe care le produce un sfredel în creierul celui ce-l aude. Poate că merită să dezvolți tema, pentru a ajunge la paroxism. Mai citim.

Pardon! Eu am ajuns deja la paroxism! :) Daria cand o sa fiu prea calm o sa citesc poezia ta...din nou. Mi-a placut naturaletea cu care vorbesti despre lucruri care altora le e greu sa vorbeasca...Mai trec

Cu stima, Marian!

Anna, Alex, Tamara, Marian - va multumesc mult pentru comentarii. 2 sugestii de amplificare a emotiilor din acest text - poate aveti dreptate, poate ar trebui sa dezvolt, probabil ca nu am inca forta interioara pentru a uni firele acestui text, cred ca as exploda eu, nu eventualii cititori ai \"sfredelului\". Va multumesc inca o data. Numai bine, Daria