Poezie

Să nu fie lumină!

1 min lectură·9 ianuarie 2003

Mediu

În ochii mei trăiește un demon

Mă îngrozește cu lumina lui

Vrea să mă convingă că eu nu-s om

Eu sunt osândit la deziluzia urletului.

-Ești singur, îmi spune, și nul

Urletul tău e oprit de mine

Ei nu te aud, ei nu-s ca tine

Uită-te bine, ești dispărut deja

Statistica te-a îngropat, ești un trecut

Ce nu a existat vreodată,

Oamenii nu au fost umani nicicând

Au fost mereu doar mâini și guri

Hai, mori, esti mort deja!

În întunericul tău nu-i decât o amânare

Pe care nu o poți paraliza

Soarele va răsări cândva

Și-atunci vei sângera din nou

Și eu voi fi în tine, cu tine

Și cu tine vor fi toți cei vii

Iar tu vei fi toți, vei fi viu

Atunci te vom putea îngropa

În iluzii mai adevărate ca adevărul

Vei fi normal, vei fi statistic

Lumină vei fi, iar eu voi fi foton.

011.748

Alex Oberlander. “Să nu fie lumină!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alex-oberlander/poezie/33574/sa-nu-fie-lumina

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Ti-am citit cele doua poezii postate, mi-au placut, mai astept si altele.
Bine ai venit.