alex bâcu

chiar asa de sireaca sa fie graiul dulce ce-l molfaim cu totii, incat nu s-a gasit nimeni mai rasarit ca mine cu o sugestie pentru vb a freca?

sau ma aud doar caii verzi si uscati de pe pereti?

ps. nu am un dictionar de sinonime.

un pic cam melodramatic

Se prabuseste ca traznit de fulger in cararea
intunecoasa.
Simte cum arde in el mizeria neputintei sale
pamantesti.
Striga ! striga ! urla ca eliberat din lanturi de
smoala fierbinte !

in rest toate bune si frumoase. atata doar: cu oglinzile alea sparte, reconstruieste din cioburi o cruce si admira in ea fragmentata si alienanta neputinta a individualitatii.

in plus imi place ambiguitatea cuvintului vina. este vina sau vana, adica vena?

daca asta-i o poezie in lucru am un singur sfat las-o balta!

de regula nu sunt atat de rautacios, dar m-am saturat de tralalauri.

daca ai mai mult de 16 ani nu ai scuze pentru calitatea ravasitor de indoielnica si banalitatea cuvintelor tale.

pai bine mai, pentru cine ma chinui eu sa fac zemuri de cuvinte, sa le storc de toata chintesentialitatea lor si sa le atarn flescaite si neputincioase ca presuri de intrare in lumi inarticulabile?

cred ca ai nevoie de un viciu...

\"deci,simt,traiesc\"

in alta ordine de idei (habar nu ai mataluta cat de mult iubesc eu expresia asta \'in alta ordine de idei\', as face dragoste cu ea in fiecare zi. auzi tu! iei ideile si le asezi intr-o alta ordine!)

dar sa nu o iau iarasi la razna

deci, simt, traiesc = simt deci traiesc.

cartezianul nostru tatic se rasuceste in mormant

\'sunt eu oare nebun
daca urlu si alerg
si troznesc pe vreun
fara s-aiba vreo vina?\'

asta scriam eu la 15 ani visand la gloria ipoteticei mele formatii de muzica punk.

ahh... nostalgia rebeliunii paroliste...

by the way, in legatura cu crucea de mormant... daca mintuitorul nostru ar fi fost spanzurat, nu numai ca ar fi avut o erectie postmortem, dar mosii si stramosii nostri ar fi avut pe ale lor morminte streanguri in loc de cruci...

mi-am chinuit mintea sa gasesc un sinonim pentru verbul a freca, pentru a ma descotorosi de nedoritele conotatii vulgare. in acelasi timp am vrut sa pastrez ideea lampei fermecate a lui aladin care o data frecata iti indeplinea trei dorinte.

are cineva vreo sugestie?

si fiindca veni vorba, confruntati cu spiritul din lampa, oare cati dintre noi ar alege altceva in afara de sex/putere/bani?

1. cred ca textele ar trebui sa apara pina cind primesc 3 note.

2. cred ca notele ar trabui sa fie de la 4 la 10.

3. cred ca din start notele ar trebui sa fie anonime, dar in cazul in care cel ce da nota vrea sa-si decline identitate (ah! cat de mult iubesc expresia asta) sa aiba un checkbox care sa-i ofere aceasta posibilitate.

(nici nu vreau sa ma gandesc la posibilitatea izbucnirii unui razboi al orgoliilor ranite, cum nu de rareori s-a intamplat deja, in care protagonistii se vor duela in note nejustificate. de genu\' - aha! crezi ca merit 4, las ca vezi neghiobule/neghioabo )

4. toti cei pe care ii ai domnia ta in minte (acei vreo 20 de potentiali) ar trebui intrebati in particular inainte daca accepta aceasta sarcina au ba.

editorule,

in privinta propunerii tale... suna bine in general, dar are o gramada de hibe.

cea dintai buba:
sa presupunem ca fiecare dintre noi isi stabileste nivelul minim la 7. sa presupunem apoi ca un autor respectat publica o poezie, iar prima nota pe care o primeste este 6. noi nu vom mai avea sansa sa vedem aceasta poezie, deci nici cum sa-i imbunatatim media. iar versurile sale se alatura celor ale vulgului.

mai este o problema: ce se intampla cu textele necomentate? pornesc cu media zero?

trei la mina: eu am avut la limba romana media cinci in liceu... iar cei care considera ca aceasta medie este indreptatita, ii rog frumos sa citeasca citeva dintre versurile-mi, iar daca nu meritam macar un sase amarat acolo, iertata-mi fie trufia...


patru la mina :cred ca nivelul 100 cuprinde o ciorbaraie mult prea colorata pentru a permite o decantare reusita a poeziilor. si daca ii lasam pe toti sa dea note atunci nu am realizat nici o brinza. ba dimpotriva!
buuuun, solutia mea este urmatoarea: sa stabilim acest sistem de notare dar numai pentru cei cu nivelul 150. pentru inceput tu si probabil geana ati fi cei care decid cine intra in aceasta noua categorie. cu timpul, pentru a deveni un privilegiat detinator de nivel 150, trebuie sa iti demonstrezi capacitatea de a critica, atat prin calitatea cat si prin cantitatea comentariilor tale.

apoi dupa ce se aduna vreo 30-40 detinatori de nivel 150 putem incepe sa dam note. dar nu inainte! cum ar fi daca numai 3-4 ar stabili ceea ce ar trebui noi sa vedem.

ceea ce propun eu este cam elitist, dar tocmai asta incercam sa obtinem acum. tu esti regele si iti formezi guvernul asa cum iti vine pe plac. ei bine, eu am incredere in capacitatile tale decizionale.

ei, ce parere ai majestate ?
(pupincurismul este bineinteles ironic)

am ezitat inainte de a categorisi aist text drept poezie. apoi am cumpanit pentru cateva momente si am realizat ca incercarea de a esalona cuvintele in diverse canoane literare este o tampenie. deoarece este restrictiva.

as putea numi cuvintele de mai sus \'treaba\', \'of\', \'chestie\', \'socoteala\', \'part\' sau \'zgomot\'

atata vreme cat nu o fac, sunt liber sa ma destrabalez ca o mare fleasca deasupra tuturor conventiilor literare.

sau cel putin am impresia ca sunt liber, ceea ce este suficient.

dutchess->

am renuntat la framintarea-mi. principiile mele incep sa se contureaza din ce in ce. setea de nimic incepe sa imi fie astamparata. ma schimb. d\'aia si discrepanta

lsd->
prostii. credem ca lumea este aceasta exacerbata, spumouasa evadare din trecut si o nepasare continua de viitor.
prostii
traim constant
traim constante
traim lectii invatate
de ce mergi la facultate?
de ce vrei sa reusesti in viata?
de ce vrei mai mult decat ai?
pentru ca ai tai te-au sfatuit.
pentru ca asa ai invatat.
pentru ca asa trebuie(?)
experienta trectului atarna ca o flasca sabia a lui damocles deasupra capatinei noastre nedescapatinate.
niciodata nu vom fi in stare sa ne descotorism de peticita haina a trecutului si sa incetam sa visam la incotosmanata camasa de forta a viitorului.
stiu ca trebuie dar efortul este inutil


doar amintirea a ceea ce intr-un mod perpetuu continuam sa fi fost ne tine in viata!

sau blegi pentru ca falicile legi promulgate de societati patriahale si-au pierdut virilitatea si atarna flasce si chircite.

viata este mai usor de indurat pentru ca altii se sinucid.

prietene necunoscut,

despre oameni vorbesc si mai ales despre slabiciunile lor sociale. despre patetismul bocetelor lor cand isi conduc pseudoamorurilor la groapa, despre visele lor incarcerate in custile unei realitati desuete, despre sentimentul culpabilitatii in numele caruia suntem botezati si despre crestinismul asta care ne-a domesticit pe banda rulanta.
dezgustul meu se hraneste din miasmele puturoase ale societatii in sine si nicidecum din putinele contraexemple, pe care tu le numesti \"oamenii care dau sens vietii.\"
momentan traiesc intr-o societate alienata si alienanta, in US, iar acele insulite ce dau sens vietii sunt din ce in ce mai greu de gasit in ciorbaraia asta statuta si anomica.

nu ma deranjeaza catusi de putin straiele prost croite in care probably me s-a hotarat sa-si imbrace comentariile...(tocmai am omorat o furnica). ma rog, revenind, singura problema ar fi mi-am inchipuit ca probably me este unul din acei natarai de 14 ani, care incearca sa agate fecioare timide prin canalele de chat si care isi ascunde ignoranta in spatele unor cuvinte pocite si \"cool\".

aceasta opinie mi-a fost rapid destramata cand i-am citit cateva din textele de pe site. ceea ce va recomand si voua.

de fapt cugetare de la cogitare de la co + agitare.

uneori am impresia ca sunt prea critic cu munca altora... as vrea sa simt si eu reversul medaliei, adica va rog invartiti cutitul in rana, calcati-ma pe bataturi si puneti degetul pe buba... stiu ca de multe ori ceva lipseste versurilor mele, as vrea sa citesc mai multe critici constructive la adresa lor.

mai lipseste doar vocea pitigaiata a lu\' elvis de la gara... te rog, am citit in trecut poezii mult mai bune scrise de tine...

povestioara ta s-a dovedit iluminarea de care aveam nevoie pentru un proiect foto/video la care voi incepe sa lucrez saptamina viitoare. bunul simt ma obliga sa iti cer permisiunea de ati utiliza gandurile, iar in cazul in care acestea sa vor concretiza intr-un proiect final, as fi mai mult decat dispus sa-l impartasesc cu tine la iarna, cand ma voi intoarce pe meleaguri mioritice.

pentru mai multe detalii email- ambacucolfes@amherst.edu

sec si ritmic ca un orologiu mancat de carii.