hic et nunc

Ce e amintirea? Un fum dulceag care otrăvește. O ispită, o cale de izolare, de iluzii, o rătăcire a minții, o renegare a prezentului. Cine are nevoie de ea? Amintirea nu e numai trecut, e un dureros mod de a-ți irosi viața.
Omul e o plantă fără rădăcini, și-atunci de ce încearcă să-și întindă hifele în solul trecutului? Nu înțelege că-și neagă prezentul, singurul care contează? Se neagă pe el însuși. Cineva trebuie să ne trezească din starea asta de imitare, de identificare cu alții. Lumea trebuie să înțeleagă că trecutul a fost, viitorul poate va fi, doar prezentul ESTE.

lsd->
prostii. credem ca lumea este aceasta exacerbata, spumouasa evadare din trecut si o nepasare continua de viitor.
prostii
traim constant
traim constante
traim lectii invatate
de ce mergi la facultate?
de ce vrei sa reusesti in viata?
de ce vrei mai mult decat ai?
pentru ca ai tai te-au sfatuit.
pentru ca asa ai invatat.
pentru ca asa trebuie(?)
experienta trectului atarna ca o flasca sabia a lui damocles deasupra capatinei noastre nedescapatinate.
niciodata nu vom fi in stare sa ne descotorism de peticita haina a trecutului si sa incetam sa visam la incotosmanata camasa de forta a viitorului.
stiu ca trebuie dar efortul este inutil


doar amintirea a ceea ce intr-un mod perpetuu continuam sa fi fost ne tine in viata!