Albert Cătănuș

ca și tamara mă îndoiesc de adevărul acestor versuri :
\"să ne pregătim organele
pentru o expunere mondială\"
cât despre ultimile 3 versuri îmi pare o poveste de dragoste cu ecouri triste.

nu vreau să crezi că am venit să te laud pentru că ai venit pe pagina mea și mi-ai zis niște cuvinte de bine. vreau să îți spun că mi-a placut strofa aceasta:
\"întorci clepsidra
și-ntr-o clipă o sfărâmi
rămân câteva cioburi
o șuviță de sânge
nisip
și o părere de rău
că nu rămâne nimic\"
pentru ce?... pentru că e vorba de timp, de sânge, de nisip, de câteva cioburi și de o părere de rău. pentru mine aceste 5 simboluri reprezintă esențe ale vieții noastre. nu vreau să fac o disecție poetică dar vreau să spun că viața e mereu ca o părere de rău, mai ales la final și că suvița de sânge pentru mine reprezintă vitalitatea și adolscentul din noi, iar când zici părere de rău mă gândesc la un moșneag ce își rememorează clipele frumoase ale vieții lui. nu știu dacă asta ai vrut să spui dumneata dar asta am vizualizat eu.

un fel de \"scopu\' scuză mijloacele\". scuze doamnei Ela pentru intervenție dar am comentat pe marginea acestui text pentru că am observat că foarte multă lume se cramponează de \"clișee\".

nu vreau să intru în polemică cu tine pe un text ce nu îmi aparține mie, dar nici ție. da! e adevărat conține câteva clișee :\"albastru de voroneț, păcatele sangelui, lumina din cruce\" și deasemenea doamna Ela poate să fie acuzată de retorism... dar să nu uităm un lucru esențial care îl facem cu toți atunci când scriem o poezie: încercăm să o facem cât mai comestibilă pentru un public foarte larg și numeros.

nu cunosc franceza. deci, îmi puteți traduce, bine-înțeles dacă aveți vreți... încă o dată scuze pentru nepriceperea limbei franceze...

nu acuz autoarea de retorism, dar nu știu ce reprezintă pentru dumeaiei \"premiul vieții\". eu unul nu știu ce este \"premiul vieții\"...

textul e plăcut cu trimiteri multiple. trebuie să ai o vastă cultură literară să poți înțelege cele spuse. dacă imi permite doamna petcu aș dori să facă unele modificări de ordin tehnic :\"Miroase a păr ars\", \"Ochii seamănă cu luna inexistentă\"... eu propuneam un cadru ochi-lună... dar luna e inexistentă (păcat!)... un alt aspect care nu încape bine este forțarea până la paroxism a imaginilor dure \"Un bărbat mimează crucificarea. Mai încolo, un magazin cu pălării, o fîntînă și călugărițe scăldîndu-se.\"... fraza sună foarte bine dar este un sofism... în general observ forța textului, dar mutilarea clasicului nu înseamnă că orice scenariu gen beckett mă face să tremur de admirație

textul se vrea o lovitură sub centură! în mare parte a reușit. cred că toate ioanele de pe site se intreabă dacă e vorba \"despre ea sau altă ioană\"

\"stau incomod în mine însumi
incomodez această lume\"
uneori găsim o exprimare atât de fericită, ce ne face să depașim toate coșmarurile și banalitățile cotidiene!

\"Îți simt în ceafă răsuflarea grea\"... poate că e singurul vers ce face că poezia să intre la atelier. în rest ai găsit metafore interesante.

cine iubește, cine moare și cine scrie poemele?! sfatul meu este să nu ne părăsești așa devreme. mai așteaptă și tu să vină vara, să te sinucizi, așa, pe o pajiște înverzită, pe cântecul greierilor. din strictul necesar îți recomand o lună plină și niște haine subțiri de vară că să poți suporta traversarea Styxului!

era indescifrabil?! hmmm... și totuși ne-ai dezvaluit ce era scris pe acel bilețel de sinucigaș. mi se pare puțin tras de păr versul cu șobolanul care a ros casa. și toți știm cum se termină: \"la cimitir!\"

\"depășind luciul după-amiezii\"??? nu imi pot imagina așa ceva... fotografia suferă puțin de banalitate. remarc așezarea grafică a textului... încercare de a da o motivație poemului, în final, mi se pare \"puerilă\": \"uneori te uiți la mine\"

cred că nu chiar merită atelier această poezie... părerea mea este că trebuia să închei poezia în mod rotund și ultima strofă trebuia să pui același \"țin minte\". părerea mea este că ar trebui să scrii o poezie mai dură. sentimentele călduțe și ochi cafenii nu prea sunt bine primite de critica acestui site.

eu când merg pe stradă fac exact ca tine Andrei: privesc oamenii, încerc să-mi dau seama unde muncesc, ce idealuri au avut de tineri, și cât de mult își doresc să moară capra vecinului. mulțimea ca \"fenomen psihologic\" e fascinantă. încearcă să-ți imaginezi pe tipul acela cu geacă vișinie, pantaloni de sport și adidași de culoare neagră, care a trecut chiar acuma pe lângă tine; a terminat de mâncat un big mac și se gândește că ar fii bine să se grabească, să nu piardă partida de biliard pe bani. în general oamenii când merg singuri pe stradă sunt mai ușor de catalogat decât dacă merg în grup...