Adriana Marilena Stroilescu

Onorata si incantata dansand cu lupii, iti multumesc de trecere si sugestii, am modificat cat mi-a stat in putinta, am adaugat chiar o strofa inaintea celei de final, mai sugestiva zic eu... Te mai astept, imi sant de mare ajutor sfaturile tale.

La comentariul \"nu sint asa cum ma caracterizezi tu\" a se citi anuntat in loc de anunta...la rindul 13, deh si-a virit
cineva coada, nu spun cine ca si Lucifer a fost cel mai bun Inger al lui Dumnezeu.

De ce sa nu meriti sa-ti dau un raspuns, uite ca iti dau: \"critica era la adresa poeziei\" si tot tu spui \"comentariul meu era un sfat\" zau ca nu stiu ce sa mai cred, nu mai tin seama de faptul ca subtil mi se pare ca vrei in continuare sa ma ataci, hai sa ne calmam si sa incetam cu aberatiile astea, o sa cadem in ridicol asa ca te rog frumos lasa-ma sa-ti explic si asculta-ma, o.k.? Colegi?!... Prieteni?!... Doar sintem inhamati cu totii la aceeasi trudire, poate tocmai de asta ne aparam cu atita vehementa creatiile ca pe proprii nostri copii. Daca nu am inteles eu ce trebuia, fac mea culpa, dar si tu ai un stil... M-am simtit ranita si atacata cind de fapt nu am gresit cu nimic. Am fost in Backstage pentru prima data si emotiile au fost foarte mari,iar baiatul acela care statea cu capul in miini (cel din fotografia de la Cronica) m-a impresionat foarte mult, este real, el a anunta moartea lui Fram. Daca ai fi fost acolo, poate ai fi simtit si tu la fel. Asa ca, punct. Cum e timpul pe la voi? In Bucuresti e foarte frumos. Astept comentariile tale la care voi fi mult mai receptiva si mai deschisa intru\' comunicare, lasind la o parte orice umbra de susceptibilitate.
Poate ca stii cum se procedeaza ca sa adaug un scriitor consacrat in biblioteca? Eu nu ma descurc.

Cu prietenie,
Amadriada
:)

Ina, draga mea, tare imi pare rau ca nu esti mai aproape, dar intre sufletele care au aceeasi vibratie se spune ca distanta nici nu exista. Te simt aici, linga mine de parca ne-am cunoaste de 1000 de ani si tare mi-e bine cind imi plec fruntea pe umarul tau. Astept cu nerabdare sa te citesc, nu fii puturoasa!

Iti multumesc pentru trecere si aprecieri, Eugenia, chiar aveam mare nevoie de cuvintele astea, este o poezie in care am pus mult din sufletul meu si de ce sa nu recunosc am muncit din greu la ea, acesta nu e un poem, cine-l atinge atinge un om, parca Walt Whitman a spus asta, iar tu ai facut-o fara sa ma ranesti, dindu-mi increderea zborului.

Nu, n-o sa ma indrept, sint incorigibila din acest punct de vedere, mai ales cind este vorba de sentimente si de verbul a darui. Nu-mi place sa-i ranesc sau sa ma fac a nu-i vedea pe cei din jurul meu, cu atit mai mult cind este vorba de cei apropiati, ceea ce nu inseamna citusi de putin ca n-as avea coloana vertebrala. Probabil nu am invatat la aceeasi scoala, aceea unde se invata a simti ori poate n-ai observat ca mare parte a textelor mele ori sint dedicate cuiva, ori au un motto, doresti cumva sa renunt si la acestea luindu-mi lumea in cap pe un site de filozofie, sau pe unul de pictura, muzica ori sculptura caci ale mele comentarii contin ades astfel de comparatii?!... Daca n-ar fi existat acel \"prietenei mele\", nu te-ar fi deranjat nimic banuiesc, versurile le citeai sau treceau neobservate, iar daca esti satul e problema ta, mai da si la altii ca mor prea multi oameni pe planeta asta de foame Acolo nu e coada, ori la asa ceva nu te inghesui? N-ai decit sa nu mai treci prin pagina mea ca daca treci pe rosu, te amendez, slava Domnului, e loc pentru toata lumea sub soare si mai mari si mai mici, iar pe acest site sint o multime de talente care merita toata admiratia si in fata carora ma inclin cu respect.
Eu sint de acord cu crtica ori cu sfaturile pe care le primesc, dar nu asa cum procedezi tu. Se pare ca incurci putin notiunile. Profitul este o forma transformata a plusvalorii, plusvaloare privita ca rezultat al intregului capital investit, etc... asa ca, nici macar in sens metaforic nu ai fost prea inspirat in folosirea acestui termen. Nu cred ca e cazul sa dezlantuim un nou razboi, si asa sint destule prin zona, insa nu pot sa nu ma intreb inca o data, daca esti satul, de ce mai stai la coada?... Se da in tine o lupta a contrariilor mai ceva decit in Heraclit, asa ca, daca te pot ajuta cumva, da-mi de veste! Ori poate \"contradictia este izvorul dezvoltarii\" ? Vezi ca am postat din nou pe site o poezie cu dedicatie, du-te repede si fa-o praf si pe aia, poate reusesti.

Cu drag, acelasi pe care
il ai si tu pentru mine,
Amadriada

Eu voiam sa-i spun \" La multi ani\" lui Alooper ca azi e ziua lui de Sfint, si uite peste ce dau... Unde sa pleci mai omule, ca eu de-abia am venit, n-am avut timp sa te cunosc nici sa te ciesc, asa se face intr-un razboi, se dezerteaza? Ce exemplu ne dai tu noua, sexului frumos cum se zice, ca doar n-om fi toate Ioana D`arc sa pornim la atac, noi doar auzim voci... Virgil Titarenco, stai aici si scrie, scrie, scrie, planeta asta are atita nevoie de poezie, iar mie nu-mi plac despartirile, mi-ai mai stricat si felicitarea.

Aloooooooooper, iti doresc din suflet sa ai parte de iubire, inspiratie si fericire. Fie ca tot ceea ce iti doresti sa se implineasca. LA MULTI ANI!

Amadriada

Picatura nu gaureste piatra prin puterea ei ci prin cadere repetata, pentru asta trebuie o staruinta de fiecare zi: poemul tau innobileaza aceasta primavara intru\' desavirsire cazind cu primavara peste pamint.

Amadriada

Toamna este anotimpul meu preferat, dar o toamna mai frumoasa decit poemul tau inca n-am vazut. Scinteiaza versul armonie de lacrima si culoare dar oare nu din lacrima strugurelui se naste vinul cel mai bun?!... Eu spun ca DA! Dovada o fac aceste versuri pe care le-ai scris cu o adinca traire turnindu-le intr-o forma remarcabila. Mi-au incalzit sufletul. Bravo tie, Lupisor!

Ma duci cu gindul la Renoir si al sau tablou \"Chemin montant dans les hauts herbes\", acolo incandescenta riurilor tale de lava s-au transformat in picaturi mici de rosu, insingerind doar aparent, la intimplare imensitatea de verde prin \"fantele de piele neinchise\" din gingasia
subtila a rostirii poemului tau cu \"cicatrici adinc piezise\" stind gata oricind sa izbucneasca o noua pasiune care sa inconjoare geotermic, cu iubire universul.

Tine Thais, o farfurioara de alabastru pe care sa asezi gingasul tau poem, ca un fluture gata sa-si ia zborul spre cer in mii si mii de culori ridicindu-si aripile de portelan imbracate cu flori. Nu stiu de ce versurile tale ma duc cu gindul la Primavara lui Boticelli.

Daca astazi e ziua ta ce as putea sa spun mai frumos decit ai facut-o tu, \"la naiba zbori\" caci omului nimic nu-i poate fi mai folositor decit omul si ai grija sa nu uiti niciodata ca cea mai frumoasa virsta este intotdeauna aceea pe care o implinesti. Fie ca toate visele sa ti transforme in realitate caci singurul dar adevarat este o parte din tine insuti.
\"A certain symbolical signifiance is to be found in all things, else all things have little meaning.\"

La multi ani!
Amadriada

:))))))))))) si am patit-o chiar acum

ma = mai

Asa e viata, ca o ceapa de nici nu mai stii daca lacrimile sint de bucurie ori de tristete. Bine ca nu e degerata, ceapa ta e aurie si suculenta numai buna de folosit la o mincarica de sa-ti lase gura apa.
Pune-te pe scris, nu te lasa, sa plinga gospodinele si toate femeile astea care au in cap \"cariera si numai cariera\" de nici nu mai stii ce sint, roboti sau extraterestre venite de pe alta planeta, ca ma si tem uneori sa nu faca vre-o cariera de pietre ori niste nisip la rinichi, sa citeasca si sa plinga, sa li se rupa sufletul de jale mioritica si nu de telenovele, iar barbatii sa ajunga sa vorbeasca singuri mai ceva ca Moromete sub salcim sa mai lase naibii berea, tablele si fotbalul si sa ne mingie mai mult.
Am citit si mi-a placut la nebunie viata asta ca o ceapa!

cu prietenie,
Amadriada

Draga Dede,

Am fost destul intrebati la scoala, ce a vrut sa spuna autorul, asa ca, uite ce spune comentatorul:

un suflet in trup de barbat = o planeta, satelit a lui Uranus, pe nume Ariel, foarte greu vizibila de pe pamint ce-si trage sorgintea numelui nu din greaca sau latina ca de obicei, ci din teatrul englez al lui Sheakespeare si Pope
cu un relief unde predomina gheata si silicatii, \"in ritm de mars funebru spre geamandura\" impletit cu seninul lui Debussy din a sa incintatoare compozitie muzicala la chanson d`Ariel cu acorduri marin-lunare intr-un amestec cel putin ciudat de culori romantic-impresioniste \"te-am gasit si nu mai am nevoie de mincare sau de echipaj, aud din nou cintecul pescarusilor, tipetele lor ni se par armonice\" pe care putini o cunosc, deh,.... e mai usor de perceput dupa-amiaza unui faun ca doar toti avem dupa-amieze, rasarituri, apusuri si nopti.

Ce sa zic, m-ai agatat, stii tu de unde, daca nu erau Sonetele lui Adrian habar nu as fi avut de tine :)
Felicitari, poete! te-am citit si mi-a placut.

Amadriada

Bucurati-va din plin, e singurul lucru bun, la urma urmei, spune Voltaire, si cum oare as putea face altfel cind fiecare zi este o existenta in miniatura?!... Uite, mai e putin si se nasc zorii, pe umerii mei eoni inflorind din cuvintele gratiosului tau poem si ma simt atit de bine citindu-l, ca-mi vine sa topai intr-un picior strigind cit ma tine gura : sint fericitaaaaaaaaa, respir, scriu, ascult muzica si am sansa sa citesc acest frumos poem, de asemenea pot sa ma si tem dar ce-ar conta temerea daca as fi o floare de iris rasfatata de boarea vintului...
Stii Cami, ma gindesc uneori ca daca oamenii ar intelege cit de putin le trebuie ca sa fie fericiti, ar evita cele mai amare zile din viata. Nefericirea sta in faptul ca nimeni nu masoara fericirea pornind de la sine si de la nevoile sale, ci de la altul, si inca socotit cel mai fericit.
Mai citesc o data si inca o data poemul tau, ascult Radio France Nostalgie, iti scriu si-ti spun sint fericitaaaaaaaaa! Ma auzi? versurile tale m-au facut asa.

Ce as mai putea sa spun eu acum, dupa atitea comentarii savante? Uite, strada e pustie, alerg de una singura si ajung tot ultima. Pe vremuri, cind eram inca la scoala,
ne-a invatat la ora de franceza ca Diderot a spus: doua calitati esentiale pentru un artist, morala si perspectiva.
Eu m-am revoltat si am comentat: pai ce daca Verlaine si Rimbaud au fost homosexuali asta inseamna ca trebuie sa nu le mai recunoastem opera? M-au dat afara din clasa si mi-au spus sa vin cu mama la scoala. Se pare ca am meritat, uite poetul tau e moral ca de-aia s-a dus pe lumea cealalta sarac, eu asa mi-l imaginez, iar acum are si perspectiva pentru ca s-a indepartat, si-mi inchipui ca o fi ajuns direct in rai. Pe mama nu mai am de unde s-o iau c-a murit, asa ca, sa nu-mi zici sa vin cu ea. Am insa un ciine, il cheama Blacky si trag nadejde sa nu moara inaintea mea!


ma inclin in fata ta
si te-astept la cafenea
ca n-am dreptul sa dau stea
dar o bere as putea...

Un suflet intr-un trup de barbat, asa de frumos este Sonetul tau! Dragostea este frumoasa tocmai pentru ca nu cunoaste nici un fel de silnicie, e preferinta sincera.

Ama

Adrian,

Sint si eu pe aici. Dubito, ergo cogito; cogito ergo sum, asa ca faceti un efort si mai stringeti un pic rindurile sa incap si eu in cotlonul acesta primitor de suflet. Iar tu Adi, sa iti faci timp sa stergi praful ca nu vin singura, ii aduc si pe ingerul si pe dracusorul ce ades in mine se zbat, nu mai scap de ei, vor la tine, pe Descartes
l-am pacalit, i-am cumparat un bilet la teatru in piesa in care ai jucat tu.

Am corectat, multumesc mult Flaviu si la buna reauzire, din cer de primavara si nu de toamna, cada cu inceputuri noi sfinta inspiratie peste tine.

cu simpatie,
Ama