Adriana Marilena Stroilescu

fără să ne cunoaștem decât numai virtual, m-ai completat perfect, Linea, mulțumesc pentru aplecarea cerurilor tale de zăpadă cu fulguiri de lumină în pagina mea, semn al preaplinului de suflet și de ce nu, a unei vibrații ce trece dincolo de marginile de sticlă ale ecranului.

cu recunoștință,
Ama

Mulțumiri vouă, dragilor, cei ce mi-ați fost alături în ultima zi de toamnă:

înger ori diavol net-ul cade și revine
amar îmi vine să-i trag una peste bot
dar mă abțin căci nu vreau să vă pierd
delfinii mei de ceață-n poeme vă socot

poduri de apă mâini întinse peste lume
să umplem clinchetind fântânile din noi
căci împletesc grăunțe în tainița de vise
mănuși împerecheate cuvinte pentru voi

degete moi pufoase înconjurând lumină
de anotimp în alb cernând fulgii din cer
și mă răsfăț dulceag parfum de mere coapte
ca să vă țin de cald când nopțile-s cu ger

cântec șoptit povești cu reni la gura sobei
mă-acoperă-n oglinzi drapat șaluri de lână
și-n flori de gheață rătăcind tapet pereții
în amintiri de rosii maci vara mă-adună

înger ori diavol net-ul cade și revine
amar îmi vine să-i trag una peste bot
dar mă abțin căci nu vreau să vă pierd
delfinii mei de ceață-n poeme vă socot

GABI - bucuroasă de cunoștință, nicidecum învechită,
trecerea ta pe aici mă onorează proaspăt în
comentariu cuvinte alese cu gingășie și blândețe.

MARIA - te port lumină în suflet!

INA - scaiete fidel ce-mi ești, frumos mai știi să ai
grijă de inimioara mea...

ANDREEA - mă așteptam la o epigramă că tare mai esti
iscusită la poante :)

DANIEL - și când mă gândesc în ce hal s-a petrecut prima
noastră conversație, brrrr, mă trec fiori :)))

Cu drag,
Amadriada

de ziua numelui Andreea
sa-ti cante-n versuri azaleea
petale dulci si parfumate
sa te dezmierde pe-nserate

sa-ti fie casa astazi plina
de multi prieteni si lumina
caci am iesit din carantina
si te servesc cu o pralina

la dolce vita pentru tine
si daca vrei si mandarine
ti-aduc in dar la ceas tarziu
in rest nu stiu ce sa mai scriu

cantec, joc si voie buna!

cu drag,amadriada

ai dreptate Lavinia, este experimentarea unei stari de supravietuire in care te incrancenezi sa vezi partea plina a paharului si asta nu e intotdeauna foarte usor , stai asa cu perfuziile la maini ca niste lanturi de flori bolnave de dor si in loc sa mori de moarte buna, te ucide parfumul, multumesc pentru trecere si parere, voi incerca grabnic o insanatosire, poate o cura de fructe mi-ar face bine sa mai prind un pic de putere, ca prea au dat buzna peste mine melancoliile toamnei.

cu drag,
ama

Te asteptam cu sufletul la gura, chiar imi faceam probleme ca nu mai apari, binevenita parerea ta, am un talent fantastic de a complica lucrurile chiar si in viata de zi cu zi...
In poezie ori scriu ingrozitor de naiv ori prea dens, de fiecare data promit sa ma corectez si niciodata nu reusesc insa ma straduiesc, o data si o data trebuie sa-mi iasa :)

Cu mult drag,
Ama

Bucura-te de viata, acum e timpul, stii, omul este plin de lupta si speranta, la aceasta varsta el vrea sa transforme lumea , cand are saptezeci, mai vrea inca sa transforme lumea, dar stie ca nu mai poate asa ca nu-ti refuza nici cel mai nebunesc vis. La douazeci de ani e lege vointa, la treizeci spiritul, la patruzeci, judecata, mai departe, dupa noi potopul...
Din tot sufletul, LA MULTI ANI, pentru tine Andrei si nu uita pe 30 noiembrie sa pui grau la incoltit, sa-ti fie viata rodnica si frumoasa!

amadriada

Cantecul meu pentru tine este “Cea mai frumoasa zi” a lui Alexandru Andries.
Asa sa-ti fie viata, plina de bucurii si iubire, La multi ani!

Cu drag,
:)

e clar ca nesomnul si oboseala isi spun cuvantul, scuze pentru postare.

* aceasta

Mai bine mai tarziu decat niciodata, stii tu, gusturile variaza dupa oameni si uneori chiar dupa toane, ca sa nu mai vorbim de timp ori de moda :) oricum aprecierea ta ma onoreaza...
Multumesc de trecere si semn, cuvintele tale de incurajare mi-au mers la suflet dandu-mi puterea de a continua si cum am un strop de timp liber voi veni sa te citesc, daca esti un musafir atat de placut cu siguranta ca esti si o gazda buna si primitoare. Promiti insa ca ma duci sa vad Manastirea Capriana, si Casa memoriala Puskin si Castelul lui Manuc Bei?!..

Cu simpatie,
Amadriada

Cuvintele lui Isus au pus învãtãturile din naturã într-o luminã nouã transformându-le într-o revelatie.

În interpretarea lui Isus, floarea si copacul, sãmânta semãnatã si rodul secerat, contineau lectii despre adevãr. El lua frumosul nufãr si-l dãdea în mâna copiilor si a tinerilor, iar în vreme ce acestia se uitau la fata Lui tânãrã, strãlucind de razele luminii care venea de la Tatãl Sãu, Isus le preda lectia: \"Si de ce vã îngrijorati de îmbrãcãminte? Uitati-vã cu bãgare de seamã cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu tes; totusi, vã spun cã nici chiar Solomon, în toatã slava lui, nu s-a îmbrãcat ca unul dintre ei. Asa cã, dacã astfel îmbracã Dumnezeu iarba de pe câmp, care astãzi este, dar mâine va fi aruncatã în cuptor, nu vã va îmbrãca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?\" (Matei 6,28-30).

Miron, felicitări pentru acest poem emoționant și incărcat de sensuri!

Respect și adimrație pentru comentariile Cristianei Miu și ale Nicoletei Tanase.

Amadriada

hi-hi-hi... lăcuste și lacustre!

Nu m-ai prins, am o paletă infinită de tonuri si nuanțe. Tare m-ar bucura să treci mai des pe la textele mele, am și descântece în cazul în care te apucă amețeala dar până atunci du-te și ucenicește pe lângă Mărguța, să înveți de la ea cum tăcerea lutului este numai o aparență.

Cu drag :)
Ama

cine-a zis că epigrama
e un gen mult prea ușor
să ne scrie patru rânduri
asta-i treaba dragilor

o fi ea forma subtilă
a pamfletului străbun
însă până să-i prinzi poanta
cale lungă și drum bun

doar ace de gamalie
delicate și subțiri
dar cu punctul de plecare
către alte deslușiri

leacuri prin acupunctură
fruntea să ne-o descrețim
că-i prea mare tragedia
vă salut și mai vorbim

Amadriada

s-ar putea să ai dreptate
căci la mine e cam nor
dar renunț la carantină
de-mi cânți arii ca tenor

spune-mi locul unde doare
să-ți trimit un leac băbesc
nu-mi place discriminarea
deși mulți mă îmbrâncesc

le zâmbesc condescendent
și îmi văd de treaba mea
așteptând să te-ntâlnesc
să-mi reciți la cafenea

Amadriada

detectiv ce-mi ești măi Genu
scormonești prin comentarii
însa mie nici nu-mi pasă
nu mă tem de represalii

ești cumva puțin gelos
sau doar mi se pare mie
c-ai intrat rapid în joc
tu și rima ta zglobie

cu viteză supersonic
epigrame mă-ncolțești
și mieros în ironie
o întorci ca la Ploiești

personal sau tren mărfar
n-am bilet uite fac blatul
și ca joc de-ncepători
îți propun acceleratul

dar te rog atât Dumitre
fii corect și nu trișa
că mă supăr foarte rău
dacă joci la cacialma

Amadriada :)

Că tare bine vă mai stă, boieri dumneavoastră!

cum umblați în cârdășie
de mâna prin poezie :)
însă de mă anunțați
făceam patul dragi confrați
și vă așteptam la gară
că e tare frig afară
comandam și un taxi
cu parfum de ciocârlii
că vi-s vorbele ca mierea
luminându-mi blând tăcerea
bate toamna frunza-n dungă
cititorii nu-i alungă...

Data viitoare preveniți-mă printr-un s.m.s, ori măcar un bip să fac puțină ordine prin camere și să mai cumpăr niște bețișoare parfumate că s-a terminat stocul, ori poate aduceți voi, din acelea cu aroma de santal...

Ama

De liniste, de alb, ca o aducere aminte a copilariei, iarna vine sa ne spele de pacate. Nici nu mai e mult pana la Craciun! Ce frumos stii tu sa visezi, Mae!

Ama

Onoarea si bucuria sunt de partea mea, multumesc Maria!

Cu drag,
Ama

as mai vrea si amandine
un Renoir si savarine
o bataie cu zapada
ce din ceruri sta sa cada

putin folck si o chitara
artificii mai pe seara
o plimbare-n librarii
trei galeuri fumurii

inorogi sa ne descante
de fugim o zi la munte
sa miros din nou a gara
si nimic sa nu ma doara

mai vreau si parfum de brad
vreau si-un coniac Arad
spuma-albastra de bezele
si din flori sa-mi faci inele

amadriada

sunt pe fus de poezie
fac sosete din hartie
nu ma pricep la andrele
si le tes atunci din stele

impletesc iar insomnii
adun rime cam zurlii
uneori ma ia cu frica
si ma simt ca o furnica

Desi am auzit eu ca furnicile astea sunt tare destepte, probabil eu nu fac parte din clanul lor ca ai vazut si tu in ce hal am postat cu “grag” nu cu “drag”. Lasa ca acum scriu cu majuscule si citet sa nu mai fie nici un dubiu:

CU DRAG,
AMA (din Clanul sicilienilor)

“ne cuibărim în ascunzișurile cicatricilor gîfîind
încă o zi și am scăpat fără să spunem unde ne-am ascuns
de noi înșine”

se pare ca tu n-ai reusit sa te ascunzi destul de bine caci uite, poemul tau a ajuns la mine in toata profunzimea metaforei si a sensului sau filozofic, m-a intristat dar m-a si luminat asa ca ma intreb de ce oare marea majoritate a oamenilor gandesc ca ziua are 24 de ore cand ea are de fapt 24 de muguri. Stau acum aici si veghez asupra lor, nu cumva cine stie ce vant hain sa se napusteasca si sa le fure sublimul infloririi mai ales ca la meteo au anuntat ca de maine vine deja iarna insa sa stii ca nu sunt singura, domnul Nicolae Iorga tocmai imi povesteste cum “dupa furtunile sufletului ca si dupa cele ale naturii invie flori ce le credeam uscate”. Mai spune ca i-a placut mult poemul tau iar eu iti scriu cu 13 muguri caci surprinzator e numarul meu norocos, restul s-au transformat deja in flori. Sa ai gija de ele!

amadriada