Adriana Marilena Stroilescu

După ce că ești frumoasă mai ai și visul și vârsta de partea ta, în plus scrisul tău se încadrează în lirica feminina sensibilă și de calitate, felicitări, te așteptăm cu drag.

Ama

Nu-i nimic dacă te-ai fâstâcit, mie mi se întâmplă mult mai des decât ție și poate dacă nu ne-am fâstâci din când în când nici n-am mai putea scrie poezie. Spunea atât de frumos Blaga \"unii se dovedesc naivi tocmai prin aceea că iau toate lucrurile mult prea în serios\" și apoi ai condensat atât de bine toată simțirea mea din tapiserie că mi-ai înflorit în colțul buzelor un surâs.

cu drag, Ama

Tocmai mi-a spus cineva că la Valence este o doamnă primar și nu un domn, cum îmi închipuiam eu, așa că am modificat, nu știu de ce niciodată n-am priceput cum o femeie își poate alege un astfel de drum, mie una mi-e bine aici, pe firul de iarbă privind către cer și visând, las altora grijile de edil, uite, sunt numai la o aripă de zbor depărtare de tine, mă bucur că ne-am reântâlnit pe aceeași lungime de undă.

:) Ama

Spinoza spunea că cele mai multe certuri provin din faptul că oamenii nu-și exprimă bine propriile gânduri și le interpretează greșit pe ale altora.

Ela

Printre vietăți doar nouă ne-au fost date cuvântul și cugetul pentru a pătrunde taina lumii iar omului nimic nu-i este mai folositor decât omul, mulțumesc de trecere și aprecieri.

Alexandra

Dacă ceea ce am scris a ajuns la sufletul oamenilor aducându-le un strop de lumină, mulțumirea este de partea mea, mă bucur că ai citit.

Silvia

Onorată de respirarea și popasul prin grădina mea în care cea mai frumoasă dintre flori este și va fi omul.

Adrian

Mulțumesc pentru reântâlnire, ai multă dreptate, atâta vreme cât nu ne uităm rădăcinile și prietenii suntem scutiți să repetăm greșelile trecutului.

Verona

Poezia și sensibilitatea merg cel mai adesea mânâ în mână, îți simt căldura și finețea rostirii, eu îți mulțumesc ție și de fapt tuturor acestor oameni pentru că dacă ei n-ar exista, eu cum aș mai scrie...

Ama

Felicitări și succes Ela, mă bucur pentru această reușită a ta, sper că va urma și ediția în limba franceză, mulțumiri Adina pentru că n-ai lăsat ca aceste clipe de poezie și lumină să rămână neobservate.

Ama

miracolul s-a produs, abia aștept să vă revăd, voi fi și eu împreună cu voi... o să și recit...

cu bucurie,
Ama

pentru cei ce nu le-au văzut curgând pe obraji, lacrimile pot părea doar picături de apă.

Maria

Cred că nici măcar nu trebuie să mai fac cine știe ce efort pentru a-mi păstra încrederea în bine pentru că de-a lungul timpului, printru-un exercițiu spiritual de zi cu zi m-am obișnuit să fac față încercărilor oricât de grele ar fi fără gemete și strigăte de revoltă, căutând chiar și în fața unui obstacol dureros de trecut, gânduri și sentimente de armonie, încercând de fiecare dată să învăț câte ceva din toate cele ce mi se întâmplă, străduindu-mă să nu fac parte din categoria aceea de oameni care își întrebuințează o parte din viață spre a o face nefericită pe cealaltă, căci, vorba lui Voltaire \"trebuie să pleci din viață ca de la ospăț, mulțumind gazdei și pregătindu-te de ducă\", doar așa deznădejdea se poate transforma în rugăciune. Cineva acolo sus știe mai bine de ce și când, iar dacă ne refuză ceva aceasta înseamnă mai mult decât un dar, e de datoria noastră să înțelegem cum anume. Mulțumesc pentru compasiune și aprecieri.

Monica

\"Așa cum spunea mamaie Victoria: psaltire, făptură de ceară, lumina...\" Recunoscătoare pentru delicatețea și trecerea ta lină printre cuvintele acestei scrisori.

Dudi

Onorată de echilibrul comentariilor tale ce scot la iveală calitățile dar și lacunele poemelor mele cu o grijă aproape maternă, emoționată pentru răbdarea, armonia, nepărtinirea și elocvența de care dai dovadă, pentru felul tău de a fi și de a gândi, sensibil și profund dar fără menajamente inutile. Arta este o vibrație pe care omul o caută pentru sine și o găsește de multe ori în celălalt iar poezia este uneori viață înainte de a fi artă. Mai mult decât am crede deschiderea mâinilor duce la deschiderea sufletelor și unirea mâinilor duce la înțelegerea cuvintelor. Iți mulțumesc, Dudi, îți mulțumesc din suflet.

Andrei

Tu ai o violență verbală și îți închipui că asta înseamnă o critică pe text, ești mult prea cinic în exprimare pentru gustul meu, stai tot timpul cu mâna pe trăgaci gata să pleci în misiune și să declanșezi un război, un război într-o artă de a ucide în mare și de a face cu glorie ceea ce, făcut în mic, duce la spânzurătore.

Andu

Mulțumesc pentru verticalitatea comentariului tău. Respect pentru om, aceasta este piatra de încercare și sunt mai mult decât convinsă că ști cine este cel care a rostit aceste cuvinte în aparență banale. Ai o suplețe de a aduce omagiul celor pe care îi stimezi fără a le ceda nimic din opiniile tale și mai ales fără a-i jigni într-un mod umilitor atunci când îi critici. Mi-e bine să fac parte dintre acei cărora le aduci onoarea intransigenței tale de care trebuie să dea dovadă orice om cu o adevărată valoare.

Corneliu

Numai și prima ta frază est un poem cu mult mai frumos decât ce am încercat eu să exprim așezându-mi pe cap tichia metaforei, dar uite, primăvara e doar la un pas depărtare de noi așteptând să ne înflorească pentru că numai omul care cunoaște prețul înalt al vieții se mai ține pe picioare în condițiile în care un animal ar sucomba, sau altfel spus, încerc să mă recompun în orizontul fericirii fie și numai de dragul unui mărțișor... In om moare numai ceea ce poate fi perceptibil simțurilor, ceea ce se află în afara lor rămâne veșnic viu. Bucuroasă de reântâlnie în spațiul sacru al poeziei.

Amadriada

Și eu, printre cei care au furat o fărâmă din timpul liber pentru a prinde o scânteie de poezie... Mult frig era afară dar cald în sufletul nostru. Chiar dacă bateriile aparatului-foto s-au descărcat, :) vorbele se duelau în aer nepăsându-le de nimic, de-aia e bine să ai mereu la tine cuvinte pentru că la omul necinstit, ca și la câinele tăcut, nu vocea e de temut, ci tăcerea.

“Îl asculți pe unul și-i dai dreptate, îl asculți pe celălalt și iar așa... Vorba poetului, în viața de toate zilele se mai petrec și lucruri care dau de gândit. “

Felicitări scriitorului Liviu Ioan Stoiciu pentru experiența literară acumulată de-a lungul timpului, pentru încăpățânarea de care a dat dovadă în a-și menține mereu vertical coloana vertebrală, pentru talent și pentru volumul lansat. Felicitări omului Liviu Ioan Stoiciu care neavând nci măcar carnet de membru de partid și-a înălțat sufletul atât de sus încât nici o ofensă să nu mai poată ajunge la el. Felicitări ție, Veve pentru că ai scris și n-ai lăsat ca acest eveniment să treacă neobservat.

Amadriada

La plecare, jumătate de zi și mai multe gropi pe autostradă, cerul se pregătește de asfințit pe partea dreaptă a șoselei acolo unde Camelia tace cu zăpada de pe umerii dealurilor.
La întoarcere, jumătate de noapte și mai puține gropi pe autostradă, o să ne cadă în cap stelele, spun eu de atâta senin.
La plecare, scânteiază cuvintele zbenguindu-se prin mașina lui Sache, ele poartă șosete cu inimioare în care ciripesc vrăbii, s-a sucit lumea îmi zic, prea mulți cireși înfloriți trecându-mi prin minte în luna noiembrie.
La întoarcere, împărtășim aceeași tăcere înainte și după ce trecem de pata aceea ceațoasă ca un iepure alb sărind din joben, uite un avion, spune la un moment dat băiețelul din Sache, fără să arate cu degetul și fără să ridice mâna de pe volan, apoi liniștea se așterne din nou.
Cuvintele rămân în urma noastră cu trandafiri galbeni să-i țină de urât lui Costin în zilele în care poate din nou va ploua, prieten îți este acela care ghicește întotdeauna când ai nevoie de el. Golesc în gând castroane cu piersici din visul poetului să-mi așez în suflet iubirea de ca și cum raiul ar fi pe pământ.

\"Timpul nu trece.
Noi trecem.
Ne uităm, perforăm și plecăm.\"

Ascultă Sache, voi de ce nu aveți un compostor în automobil?

E bine și e cald în mașină, probabil doar umbrele noastre au plecat din Pitești. Uite-l pe Luv cum stă pe banchetă în culoarea Lumiere ascunzând prin buzunare definiții și vorbe de dragoste.

\" ......... e ca și când
pe-o insulă pustie ar exista
un dozator
cu zece feluri de cafea și anotimpuri\"

Prețuirea mea, tuturor celor care au creat acest eveniment, gazde și oaspeți făcându-ne părtași la bucuria lor.

Amadriada

Mea Culpa!

Mulțumesc pentru trecere, obiectivitate, atenționare și finețea observațiilor, aveți dreptate! Sunt vinovată și în plus fac parte din categoria oamenilor \"toate mi se întâmplă numai mie\" de aceea, dragii mei, Paiu și Laura, vă rog să-mi acordați cel puțin clemența virtuală pentru că în rest nu mai pot repara nimic. Poemul \"S-a sinucis ieri la Sulina punctul estic\" a fost postat la data de 6 august 2004, la vremea aceea nici nu-mi trecea prin minte că el sau altă scriere de-a mea ar putea fi selecționate pentru apariția într-o pagină tipărită. De diacritice nu știam cum să mă folosesc decât cu pixul și nu cu tastatura, calculatorul este ceva relativ nou în viața mea de zi cu zi, uneori el este cel care mă stăpânește pe mine și nu eu pe el, cel puțin deocamdată. Ruperea de ritm precum și o inversiune a unor versuri care nu dau tocmai bine sunt corectate în fișierul meu personal dar acum ce folos...

:(
Amadriada

Ted

Primul pasager la bord, mulțumesc pentru atenția și cuvintele așezate cu migală în acest comentariu, pentru subtilitatea și imparțialitatea frazelor din care am înțeles unde poemul este bine structurat sau unde are goluri de aer, unde trebuie să mai șterg praful de pe aripi făcând să strălucească fuselajul.

Ela

Impactul avionului cu o steluță :) mi-a mai îndreptat puțin profilul un pic șifonat, mulțumesc pentru aprecieri și rezonanță.

Andu

Onorată de a fi în același avion cu piticii tăi cu tot, chiar dacă te-am pierdut pe parcurs, cine știe poate centura de siguranță n-a fost fixată în ritmica iederii, oricum bine ne-am regăsit pe pământ.

Silvia

Tacit, pe tine chiar te așteptam cu emoție pe aeroport dorind să-mi lași câteva cuvinte, încă țin seama de părerile tale, noi am împărtășit de multe ori “starea” chiar dacă metodele noastre de exprimare poetică au fost în contradicție uneori se pare că n-am ratat zborul, steluța ta îmi dă curajul să merg înainte.

Ioan

Gândindu-mă că iar ești plecat cu chitara pe umăr plimbându-ți copilăria printre duzi și crânguri înflorite bucuria îmi este cu mult mai mare regăsindu-te aici, glissando prin toamna poemului meu, cu argumente de calitate care nu demolează ci doar stimulează creșterea calității zborului în condiții de siguranță.

Amadriada

Mă bucur nespus că ți-ai oprit un pic pașii printre creioanele Brianei cu aceeași sensibilitate dintotdeauna păstrându-ți nealterată emoția la lucrurile simple ale vieții de zi cu zi.

Ama

Felicitări Costin, te sun dintr-o poveste frumoasă în care am aflat despre lansarea volumului tău, să-mi oprești un loc pe pagina din mijloc dacă se poate...

cu drag,
Ama

:)

Intr-adevăr, de oricare parte a ferestrei am fi, există întotdeauna un unghi din care putem privi partea plină a paharului, și acest lucru depinde zic eu de sensibilitatea, compasiunea și armonia pe care fiecare dintre noi le purtăm în suflet. Desigur, scopul e să fii fericit, dar la asta nu se poate ajunge decât foarte încet, trebuie o stăruință de fiecare zi, ceea ce mă înduioșează adesea și-mi dă acea stare de reconfortantă nostalgie cum foarte bine ai remarcat. Cuvintele tale mi-au reânprospătat toamna dându-i un pic de culoare și uite, las fereastra întredeschisă, poate mai treci :)

Ama

Covorul frunzelor uscate este la fel de ispititor la orice vârstă, emană mirosul acela de umed amestecat cu lemn iar dacă i-ai simțit parfumul fie și numai o singură dată îți intră în sânge și nu mai poți scăpa, la fel ca “dansul pe praguri” ori “baletul prin liziera de mure”. Mă bucur că ai bătut ușor la fereastră și te-ai oprit pe aici, e semn că uneori emoțiile se înrudesc și creează stări de aprofundată trăire, hai să ne copilărim de mână cu puiuțul de om rostogolind aceleași frunze printre care la primăvară vor răsări ghioceii.

Ama

Bine ancorate pe asfalt subtilitățile cercului capătă aderență, countersteering reușit, singurul mod în care putem lua curba pe un vehicul cu două roți menținându-i apoi direcția de mers: deplasăm inima din locul inițial spre dreapta, forța centrifugă o va împinge desigur la stânga, singurătatea e de multe ori benefică, devenind constructivă, știu asta la fel de bine ca tine...

:)
Ama

* nici nu știu

am ascuns toate fotografiile cu tine într-un sertar
și totuși toamna trece pe stradă cu zâmbetul tău
cad frunzele sub pașii îndrăgostiților
vezi tu dragul meu tabula rasa nu există
decât în teoriile imaginate de filozofi
ieri un alt bărbat mi-a cumpărat castane coapte
de la taraba din colț dar în pungă foșneau încă
amprentele tale un bolero pentru îngeri cu baston
și emfizem pulmonar oricum eu încă ascult
Ibrahim Ferrer cu el nopțile nu-mi mai par așa lungi
nici nu ști dacă mă mai doare sau nu

a dat toamna peste mine
tot umblând prin țări străine
frunzișoara nucului
la oblâncul murgului
veștejit mă înfășoară
depărtarea mă omoară
apăs tasta any frate
să mă-nfrupt iar din bucate
poeme fripte-n proțap
ce-i trec lui Anton prin cap
frunzuliță de mărar
la Liviu în sărindar
ficățeii ei de viață
poetul fără mustață
cât de bine le mai scrie
prăjind verbul pe hârtie
miroase a renumit
versul lui cel rumenit
de-i nevoie stau la rând
volumul adulmecând
că-i coadă la telegraf
vrea lumea autograf
și o poză cu vedeta
strigă tare Julieta
frunzulița nucului
la oblâncul cucului
să-mi păstrezi un volumaș
că ești bun de aldămaș

hai că dacă ajung în sfârșit acasă, m-apuc de treabă și spăl geamurile, poate așa vei reuși să privești mai bine întregul și nu numai \"gâtul păsării\", doamne ferește să nu-l tai că tu ești în stare de orice, cum dintr-o sigură suflare la Agigea mi-ai împrăștiat versurile pe jos și mi-a expirat timpul de recompunere al poemului-puzzle oferit în seara aceea tuturor în dar de Dana Stănescu.

:))
cu drag,
Ama

Uite și steluța mult râvnită din partea ta cu atât mai mult cu cât știu că nu acorzi acest simbol al poeziei la întâmplare. Uneori oamenii își caută fericirea numai în satisfacțiile inspirate de rațiune, mi-e bine să știu că de data aceasta te-ai lăsat pentru o clipă emoționat de clapele pianului melancolic iertându-i micile dezacorduri.

:)
afectuos
Ama