Ceramică de Umbria

uneori,
imi pierd capul usor
cand simt parfum de iasomie
mirosul
mi se strecoara in toti porii
zapacindu-mi simturile
si carnivor
amusinez cu narile inocenta adierei de parfum
haituind-o pana in mijlocul cercului tau magic
pupila mi se dilata, auzul mi se ascute
lobul urechii simt ca este muscat usor
si tandru
si strivesc, in mojarul senzatiilor,
anticipat
nopti patimase de iunie, de iulie si de august
si vreau sa ma pierd si sa ma regasesc
in septembrie
in acelasi solstitiu de vara
a iubirii

:))

stiu cat e de greu sa iesi la suprafata ta dupa ce te-ai pierdut in adancul cuiva...dar nu imposibil:) lasa-ma, te rog, sa cred ca e asa cum spun eu:)

\"uneori
ne pierdem în adâncul cuiva sângerând iasomie\"
...si mai lasa-ma sa cred ca dara parfumata cu iasomie e calea de intoarcere:)(ca-n Hansel si Grettel:))

Drag,
Lizush

Aha, trebuia să ajung la Ceramica de Umbria ca să treci pe aici, simțeam eu că sunt pe lista de așteptare dar aproape îmi pierdusem speranța, hai că pun din nou ibricul la fiert doar să-mi spui dacă vrei ceai sau cafea și ce culoare de cană preferi că tare m-am bucurat de vizita măriei tale, Bogdan Vodă, se pare că îți priește Italia, iar mie ca de obicei îmi fac bine nopțile albe.

drag,
Ama

Ai dreptate, Lizush, vorba lui Napoleon când spune că imposibilul e un cuvânt care se găsește numai în dicționarul nătângilor, mulțumesc de încurajare și semn.

Ama