Adriana Lisandru
Verificat@adriana-lisandru-0026649
născută în data de 5 septembrie 1971, în comuna Români, județul Neamț. actualmente, domiciliată în Brașov. în 2007: debut editorial cu volumul de versuri „De-a Baba Oarba” – editura Arania (Brașov). în 2008: poezii publicate în Antologia „Freamăt de timp”, editura 3D (Drobeta Turnu Severin); Antologia Cenaclului literar „Virtualia” (Iași);…
și anume că
nu cred că e o simplă coincidență. ;)
Pe textul:
„Visele doamnei Pachet 76" de Anni- Lorei Mainka
citind, pe la mijlocul poeziei mi-a zburat gândul la Misterele din Eleusis și la Cassandra. Așa trebuie să fi sunat un cor antic, elegiac, reverberant, mi-am spus, și te rog doar să nu-mi cer să justific ce spun.
Mă refer mai ales la partea asta
„nu
nu râde
nu se merge drept pe drumul drept
se merge pe urmele celor care au mers
au mers
au mers peste marginea de cuțit”
ei au mersul drept ca platanul înalt și nepieritor”
sau la asta
„se merge pe urmele celor care au mers
tu
cel care mergi
mergi
te vei opri
încet
încet
te vei opri
cei care merg pe urmele celor care au mers”
eu mă bucur că m-am oprit.
p.s. în timp ce mă chinuiam, cu scrisul meu încet și șotâncăit, să termin acest comentariu, un email m-a anunțat că am primit un comm. de la tine. Coincide
Pe textul:
„Visele doamnei Pachet 76" de Anni- Lorei Mainka
*afirmațiile din primele trei versuri.
scuze pentru scăparea asta.
Pe textul:
„urme și umbre" de Adriana Lisandru
RecomandatPe textul:
„urme și umbre" de Adriana Lisandru
RecomandatPoezia asta de acolo a pornit, firește că nu are pretenția să fi condus pe toți cititorii pe acest drum.
Mai spun că tăcerea din final ar trebui să justifice și ea, într-o oarecare măsură cel puțin (atât cât tăcerea poate „vorbi” această intenție a desfășurării.
Mulțumesc mult pentru răspuns și pentru semnele de întrebare a căror urme le lasă ele. Și-mi pare rău că abia acum am găsit acest comentariu.
Pe textul:
„urme și umbre" de Adriana Lisandru
RecomandatAproape greu de semnificații, fără a fi apăsător, ci (să mă scuze cei care nu agreează cuvântul) înălțător.
Și remarcabilă desfășurarea lentă, rotundă a umanului, până la Ierusalimul Ceresc, prevestirea realizării pătratului. Cât și faptul că începutul poemului (doar al poemului, desigur) face arc spre alt început.
„Mai bine cenușă, decât otravă,
dacă se pierde în van gustul mierii.
Hăituit, purtând gustul înfrângerii,
vezi deschiderea către bucurie.
(…)
Se va clătina orizontul atunci
când va veni Pruncul îmbrăcat în alb,
să salveze îngerul din mulțime,
pe buze să rămână gustul mierii. ”
mă opresc aici din exemplificări, altfel ar trebui să citez fiecare rând. E un mosor de simboluri aici.
Pe textul:
„Mai bine dulce" de George Pașa
Nu?
;)
Și eu cred că întindem cuvintele până când te rătăcim pe drum.
dar nu pricep de ce crezi că îmi iubesc atât de mult cuvintele, încât nu-s în stare să renunț la niciunul. ;)
sigur că o fac văd mai clar după ce trece un anumit timp.
Așa că mă bucur că te-ai oprit și mi-ai lăsat impresiile și părerile (că tot vorbeam în poezia asta de… păreri!) tale.
Pe textul:
„porumbeii și ninsorile știu" de Adriana Lisandru
of!
sunt neatentă rău.
Pe textul:
„porumbeii și ninsorile știu" de Adriana Lisandru
scrisesem bine, am ezitat... și am lăsat să trăiască prostia.
mulțumesc.
Pe textul:
„porumbeii și ninsorile știu" de Adriana Lisandru
când sunt prea multe nimicurile pe care le straduim să le uităm, ne concentrăm asupra a ceea ce rămase.
ca întotdeauna, mă bucură trecerea ta.
Pe textul:
„urme și umbre" de Adriana Lisandru
Recomandatfie și numai pentru izbucnnirea asta a ta, textul păcătos și pacostos trebuia să fie scris. ;))) și riscul asumat.
Și-apoi, știm amândoi proverbul despre câine. cel care latră, dar nu...
;)))
dacă aș fi înțeles că, scriind prost, îi determin pe prieteni să dea un semn de viață, o făceam mai des. adică, mai des decât am făcut-o până acum.
merci, Adrian ;)
Pe textul:
„urme și umbre" de Adriana Lisandru
RecomandatȘi atâta frumusețe în curgerea cuvintelor, încât , într-adevăr, îți vine să „te adâncești în suflet ca într-o pădure”.
când am norocul să întâlnesc asemenea poezii, înțeleg de ce Dumnezeu a simțit că lipsește CEVA în creația sa. ;)
Ligia, e o poezie la care mă voi întoarce, cu siguranță. Mulțumesc.
Pe textul:
„fericirea nu vine din mâinile unui bărbat" de Ligia Pârvulescu
Eu sunt o invidioasă, pentru că nu pot!
Felicitări participanților și organizatorilor
si salutări celor pe care nu i-am văzut în ultima vreme și de care mi-e dor.
Pe textul:
„Foto-cronica expoziției din 6 decembrie" de Călin Sămărghițan
ar fi absurd, de vreme ce eu chiar cred în existența unei legături de o anumită (să-i spumem) factură.
Pe textul:
„Suspect de poezie" de Adrian A. Agheorghesei
Recomandatseamănă atât de bine cu „Fugara” mea (la care nu m-am mai întors de câteva luni bune), încât mi-a întărit convingerea că
anumitor poezii (gânduri, idei…) puțin le pasă de mofturile noastre de „originalitate” și „unicitate”. ele se scriu singure și n-au timp (probabil nici chef) să ne ceară nouă consimțământul. ba mai mult, nici de faptul că ne-am născut bărbat ori femeie… nu prea le pasă! ;)
am citit (sau recitit?) cu plăcere, mulțumesc pentru surpriza asta plăcută mie.
Pe textul:
„Suspect de poezie" de Adrian A. Agheorghesei
Recomandatașa că eu îți mulțumesc.
Pe textul:
„urme și umbre" de Adriana Lisandru
Recomandatdar cred că voi supraviețui, cel puțin încă vreo 50 de ani... ;)
mă bucur mult că ți-a plăcut - nu pentru că am luat, astfel, o „coroniță”, ci pentru că am reușit să mă adresez unei anumite cateborii de receptori.
Pe textul:
„urme și umbre" de Adriana Lisandru
RecomandatLiviu, văd că și tu vorbești de o undă clasică. E adevărat, nu mai am nici răbdare, nici timp să umblu prin labirintul modernismului/posrmodernismului. așa că o iau direct, pe scurtătură. ;)
Leo, încă o dată scuze pentru typo (al doilea!), cred că mă pândește orbetele din text.;)
mulțumirile mele pentru lectură și aprecieri și vouă, și Eugeniei.
Pe textul:
„urme și umbre" de Adriana Lisandru
Recomandat