Adriana Lisandru

ma bucur ca ai trecut pe aici...cred ca e a doua oara, nu? oricum, nu uit primirea facuta.:)
multam si ne vedem joi la Brasov, sper ca vii!

ii voi schimba incadrarea, d-le Samarghitan. intr-o zi. :) acum nici macar nu indraznesc sa o recitesc. derulez repede pagina pana la comentarii. :)

dupa ce am terminat de scris textul, am ezitat ceva vreme inainte de a-i da drumul pe situri. pana la urma am apasat SEND \"cu ochii inchisi\". nu pentru ca n-as fi avut incredere in valoarea lui - nu acest aspect era prioritar - ci pentru ca el nu face decat sa redea o poveste adevarata. o poveste care ma ardea de multa vreme si de care nu indrazneam sa ma apropii. ma intrebam insa daca am reusit sa-i surprind dramatismul, daca am reusit sa creionez cele doua portete fara sa le deformez. cititorul de azi nu prea mai are apetit pentru adevaratele drame. inchidem ochii si trecem mai departe. divertisment, divertisment! ne aruncam in el ca sa putem respira.
tocmai de aceea m-au uimit si m-au bucurat enorm reactiile voastre. e greu de descris ce simt acum :)

va multumesc. in numele lor. chiar daca ele nu stiu.

D-le Samarghitan, dumneavoasta un buchet mare multumiri in plus pentru timpul pe care l-ati acordat acestui text. chiar sunt impresionata. :) imi imaginez ca nu va prisosesc minutele libere.

e doar o personala pe care trebuia sa o scriu. trebuia.

voiam sa spun:inainte de a scrie poezie, ar fi bine sa citim poezie.

s-ar zice ca locul asta te astepta, curat...sa ma rescrii. :)
multumiri.

Angela, eu as zice ca: intre vraja si poezia insasi nu e niciun pas.
frumos aforism ai alcatuit!

Andrei Trocea, te vazusem de ieri, dar la ora aceea despicam cocosul rosu in patru. :))
Multumesc, ma bucur sa te gasesc iarasi in paginile mele.

sunt convinsa ca ti-au placut mai mult alte texte din prima pagina. Nu e nicio tragedie.
Acum...despre cat de \"aiurea\" este sa ti se adaposteasca numele in oglinda.
Ar fi multe de spus pe tema asta. Se pot scrie eseuri intregi. Studii. Se poate filosofa si toarce-despica firul la nesfarsit. Eu n-am aprins decat o lumina spre imaginea aceea - m-am multumit la a o numi. Dar pana si numele tau e ascuns intr-o oglinda. Kati, intotdeauna reusesti sa fii cea care ar trebui sa fii, cea care iti este dat sa fii? Sau...privind in oglinzile mintii tale, intotdeauna reusesti sa vezi lumea asa cum e ea?
Gandeste-te la asta. Cu cat o vei face mai devreme, cu atat mai bine.
Cat despre putinta de a scrie poezie...vezi tu, eu cred ca pentru asta e nevoie de trei lucruri: o mana, un condei si cerneala.
Mana este nevoia de a te spune si curajul de a o face.
Condeiul este harul de a te spune, talentul, inzestrarea...numeste-l tu cum doresti.
Cerneala este tot ce stii si ai inteles tu desptre lume. Ce ai trait, raspunsurile sau neraspunsurile la intrebarile adunate pe drum, indoielile si implinirile, cate sunt. Si, de ce nu, lecturile, care trebuie sa fie, insa, bine omogenizate in tot acest amestec. Adica, pana la urma, felul propriu in care reusesti sa filtrezi lumea. Nu mofturile, nu mimetismele. Asta s-ar numi..autenticitate. :) Ea face ca acele cuvinte sa ramana undeva. Sa treaca dincolo de ora, sa nu fie doar o expiratie risipita.
Altfel, scrisul ramane o scrijelitura pe o hartie oarba.
:)

Sa ne cititm cu bine.
Crestem inca...si eu, si tu.

\"asa...ca daca greierii nu se roaga sa vina vara...ori sunt greieri-calugari ori au seminarul
Si zic ca asta e minune mare!\"

amice, sa ma ierti, dar de multa vreme nu mi-a fost dat sa vad o ironie mai scolareasca sub textele mele...

cam asta-i.
mai incearca.

la urma urmei, toti privim prin obiectivul unei camerei foto.
unii surprind planuri mai apropiate, altii planuri mai...sa nu le spun indepartate; o sa le numesc estompate.
\"sarpele Isus\" - frumoasa imagine. \"fiti blanzi ca porumbeii si intelepti ca serpii...\"
oh, sa ma opresc, cred ca a inceput cocosul sa cante prea tare si, poate, lumea doreste sa doarma.

P.S.multumesc pentru iluminare (REC). dar, cum nici macar toate functiile telefonului meu mobil nu le stiu, este explicabil. :)) sunt un antitehnicus.

sa inteleg ca acele cuvinte sunt fara continut...de vreme ce ele sunt sacrificate continutului?
si inca ma intreb cum ar fi un cuvant lipsit de continut sau doar continutul cuvantului fara invelis.
da, dilematica dilema.

niciun. *

Nici un ritual ezoteric nu te duce de mana si nu te aseaza bland pe norii Nirvanei. te poate conduce pana la poarta, pe o alee (care trebuie sa fie pavata cu termeni, asa, pentru a nu calca pe alaturi) si acolo te lasa sa te descurci singur singurel.
sau sa faci cale intoarsa, fireste.

dar si eu ma ratacesc prin Burgundia ta...si imi place acolo!

Marius, vino aproape sa-ti spun un secret: cred ca fizica mea e undeva... la nivel mediocru. :)

Va mai astept.

mi-a scapat o cratima in plus, la \"va pieri\".

Multumesc, Silvia, pentru aprecieri. Ma pun pe ganduri...:) mai ca imi vine sa-ncrestez din grinda/ oglinda.

Mihaela, din ce in ce mai aproape. dar nu-mi cere sa descifrez eu codul, fiindca vraja v-a pieri!

a trebuit sa astept sa-mi treaca emotiile fiindca...cum sa spun sa nu para nici plans, nici alint?
e cel mai frumos comentariu pe care l-am primit vreodata!
:)
mult mult mult multumesc!

\"pumnii săi cutremurau pământul
aripile sale dădeau naștere uraganelor\"
asta seamana mai degraba cu secrierea Solomonarilor din folclorul nostru, mai putin cu cea a ingerilor. :)
mesajul textului este in mod cert unul care tine de morala - mai curand decat de religie, as zice
\"zilnic oamenii treceau pe lângă cușcă
ținând copiii de mâini
și spunându-le:
„să nu ajungeți ca el!
să nu ajungeți...”
tocmai fiindca acei oameni nu vad Ingerul. Nu il recunosc.

e un text bine scris, ca o poveste, dar...cum sa spun? prea ii dai cititorului totul, ma gandeam ca o tema ce pleaca de la mit si hermeneutica trebuie sa provoace o mica meditatie...nu stiu...:) sa-l indemne pe lector sa afle singur niste raspusuri, ori macar sa incerce.
sa fie de vina si titlul, mult prea descriptiv?

Multumesc pentru semnul tau delicat. :)

ai facut doar un pas.
din cei trei.

:)