Înger decăzut

\"aripile se zbăteau printre blocuri –
îngerul gigant a fost prins în lanțuri
și băgat într-o cușcă\"_ sincer, niciodata nu m-am gandit la un inger care ar putea fi gigant, iar aceasta marime ar putea sa-l indeparteze de la rolul sau primordial. ba chiar mai mult:
„să nu ajungeți ca el!
să nu ajungeți...”_in sfarsit un inger ce nu are conotatii morale si educative

da-mi voie sa cred ca poezia ta nu e trista. asa e?
are parfumul unui suras de copil ce asculta o poveste. cu toate penle adunate de copii sigur cu entuziasm, cu trilurile de pasari, cusca goala...se termina in note optimiste.
linistea unei dimineti ce inunda orasul

Știe oare cineva cât de mari sunt îngerii, sau cât de mici - aici mărimea ține de latura sa edenică. \"să nu ajungeți ca el\" are de fapt conotații morale, religioase implicate oarecum la viața de azi, la credințele lipsă.

Poezia mea nu e tristă, e doar imaginație!

cu prietenie,
Marius

\"pumnii săi cutremurau pământul
aripile sale dădeau naștere uraganelor\"
asta seamana mai degraba cu secrierea Solomonarilor din folclorul nostru, mai putin cu cea a ingerilor. :)
mesajul textului este in mod cert unul care tine de morala - mai curand decat de religie, as zice
\"zilnic oamenii treceau pe lângă cușcă
ținând copiii de mâini
și spunându-le:
„să nu ajungeți ca el!
să nu ajungeți...”
tocmai fiindca acei oameni nu vad Ingerul. Nu il recunosc.

e un text bine scris, ca o poveste, dar...cum sa spun? prea ii dai cititorului totul, ma gandeam ca o tema ce pleaca de la mit si hermeneutica trebuie sa provoace o mica meditatie...nu stiu...:) sa-l indemne pe lector sa afle singur niste raspusuri, ori macar sa incerce.
sa fie de vina si titlul, mult prea descriptiv?

Adriana, aici ai dreptate - de obicei las cititorul să se gândească la ceea ce am vrut să spun în text, dar textul de față a venit pur și simplu iar starea de spirit din momentul respectiv l-a scos cum este mai sus. Cred că de vină e titlul - e foarte sugestiv. Oricum, groapa din mijlocul cuștii sugerează trecerea mai departe, spre infern dacă pot spune așa iar faptul că acei copii culeg penele rămase sugerează persitența credinței, a rugăciunii.

Mă bucur că ai prins bine ideea cu nevăzutul, cu percepția diferită a celor mari față de cei mici.

Mulțumesc de semnul de lectură!

Cu stimă,
Marius

imi place cum ai conturat ingerul si ai texturat cu elemente placute intreaga poezie, ma face sa inteleg ca este o poezie moderna, a unui poet modern:)
ultima strofa lasa putin misticism, unde a disparut ingerul? nu se explica ce-a ce da un plus.
Bafta in continuare.