Adriana Lisandru

semnele tale - rare, deci cu atat mai valoroase...:)
multumesc.
P.S. Excalibur ramane - floarea de lotus ii poate sustine greutatea.

abia acum am vazut commul tau.
\"Totul e eteric.\"
asta ar fi acea stare ideala...
de unde?!

multumesc de vizita.

ok... a venit noaptea si odata cu ea, pe alte meleaguri virtuale, inca un comentator care s-a \"agatat\" in acelasi detaliu anatomic.
asa ca imi imbrac halatul imi iau manusile albe si merg sa fac operatia.
eh, stiam ca asa se va intampla...:)

nu eterul este gol de noi, ci noi suntem goi de eter. iar golul isi cere drepturile - de unde si afluxul de vorbe.
\"cel din urma va fi cel dintai\" are, as indrazni sa spun, o alta masura in curgerea ciclica; dar nu e loc aici...
si revolta nu este pentru cuantificari, ci pentru simtire. fireste ca trece. dar, neavand inca intelepciunea care sa-mi permita sa raman in dualitate, mi se intampla sa ma zbat in dualism, uneori.

\"prin ochelarii de cal\", spui...nu,nu sunt ai tai. :)
noapte buna si tie.

nu lipsa credinței e deranjantă,în opinia mea,ci afișarea cu ostentație demagogică a unei pseudocredințe, sau uzitarea fără discernământ și înțelegere a \"recuzitei\' sale. am obosit/m-am plictisit să-l vad pe Dumnezeu folosit precum...conjuncțiile.
iar \"rectalul\" a pornit din nervi! :)) de unde și încadrarea textului.
(încă nu mi-au trecut, poate mai incolo... :D)

mulțumesc. :)

finalul, nu filanul.
scuze! promit sa fiu atenta sa fiu atenta sa fiu..

reusite tablourile din prima si ultima strofa, Narcis.
fireste, ti se pot reprosa unele locuri comune,(\"sub clopotul unui cer/
tapetat cu frunze gri\")
dar sa nu uitam ca si studiul gramaticii incepe cu analiza propozitiilor simple.
acum...ce cred eu ca ar trebui revazut: \"gaze marunte\"...fiindca nu-mi amintesc sa fi vazut gaze uriase)si acel \"vor produce iarasi vanatai\" - cam prea tehnicist, poate ca \"vor invineti\" ar rezolva problema. :)
mult succes.
PS: ti-am lasat un semn si sub Golgota ta.

seriozitatea cu care te apleci asupra unot teme grave. si nu in ultimul rand pentru reusita - ai aici un tablou sugestiv si stapanesti bine valentele limbajului adoptat. gerunziile pe care ti le reprosa Ecaterina sunt justificate, as zice, intru redarea atmosferei arhetipale.
mie strofa a doua mi-a placut mult - si imi permit sa o contrazic pe Iolanda Bob( sper sa nu se supere) insa versurile
\"unde toiagul înflorit
spre toamnă cruce-nfășată-n rugi de zmeură\"
au o simbolistica complexa - toiagul lui Moise, cel pe care sta infasurat Sarpele, care nu este altceva decat o alta reprezentare a crucii.

iar acel \"cum\" nu este doar nichitian, la urma urmei si Baudelaire l-a folosit din plin! (:D...recunosc, si eu il folosesc...)

catre*...

ma \"gadila neplacut la ureche\"...vorba lui Caragiale, gadilatul acela. Ai incercat si fara el? in cheia mea de lectura, imaginea ar fi mai bogata fara...
in schimb, fluier admirativ in fatza ultimelor doua strofe!
filanul, cel putin, acel \"Nu cădeau răspunsuri.\", m-a intors carte lumea lui Blaga.

domnule Nanu, buna schița cu Gogi și demagogi!
dacă n-ar fi atât de reprezentativ românească, ar fi de râs curat; așa, e de râsu-plânsu...
mulțumiri pentru pilula de haz.

\"Soarele compus din femeie însărcinată și crucifix\" - la o lectura atenta, alte valentele ale textului razbat.
de fapt, ele sunt conturate chiar din primul vers: \"Soare compus din patru anotimpuri\" - cvadratura, crucea, cele patru elemente ingemanate. vine apoi acel moment al rastignirii, cu ingerii \"cazuti si decazuti\".
recunosc ca inca mai \"lucrez\" la desprinderea intelesului din ultimele doua...:)

care este:
„...ființa care a atins o stare supra-individuală este, chiar prin aceasta, desfăcută de toate condițiile limitative ale individualității, este adică dincolo de determinațiile de nume și formă(nama-rupa) care constituie esența și substanța acestei individualități; ea este deci cu adevărat \"anonimă\", pentru că în ea \"eul\" s-a șters și a dispărut complet în fața \"Sinelui\"

nu este vorba de modestie, ci de o groaza impletita cu fascinatie! :)
mereu am impresia ca \"atingerile\" mele cu proza sunt doar rezultatul unor accidente inexplicabile (pe care mi-as dori sa le permanentizez, insa)...de unde si fiorii intensi (si cam reci, recunosc...)
va multumesc pentru amabilitate.

\"Arta (în general), în Ortodoxie, este Transcendentă.
În Catolicism ea devine hipnotică.\"

Afirmațiile dumneavoastră m-au trimis întins la un raft al bibliotecii, acolo unde știam că pusesem \"Domnia cantității și însemnele vremurilor\" de R. Guenon. Ideii pe care o enuntați aici Guenon îi rezervă un capitol întreg, și anume \"Dublul sens al anonimatului\", din care îmi permit să citez:
<<...ființa care a atins o stare supra-individuală este, chiar prin aceasta, desfăcută de toate condițiile limitative ale individualității, este adică dincolo de determinațiile de nume și formă (nama-rupa) care constituie esența și substanța acestei individualități; ea este deci cu adevărat \"anonimă\", pentru că în ea \"eul\" s-a șters și a dispărut complet în fața \"Sinelui\">>

Mergând pe firul expunerii dumneavoastră, \"harul\" de care vorbiți s-ar identifica, astfel, drept un atribut al Sinelui, pe când \"talentul\" ar corespunde substanței netransformate (unde transformare vrea să însemne transcenderea formei și nu neapărat evoluție) ce nu reușește să irumpă din planul individualității, al „eului”, chiar dacă tinde spre asta - fiind împiedicată fie de factori conjuncturali (educație, mediu limitativ de manifestare), fie de structura proprie fiecăruia (și anume imposibilitatea unei necesare deschideri către sacralitate).

Spuneți: \"dacă privim o frescă, sculptură, etc. (reprezentare de \"artă plastică\", în general) dintr-o catedrală catolică occidentală, gândul ne va duce imediat la un Rafael, Leonardo Da Vinci, Michel Angelo și câți or mai fi, începând din Renaștere și continuând până în zilele noastre. Accentul aici s-a schimbat! El cade pe \"artist\" , adică pe omul de \"geniu\". Care ocultează Sacralitatea luându-i locul. Și ne hipnotizează!\"

Nimic mai adevărat, dacă stăm și ne gândim că mișcarea renascentistă a fost cea care a dezrădăcinat sacrul din locul său central, punând pe soclu omul, înlocuind ceea ce mai rămăsese din Tradiție cu Umanismul și declanșând, astfel, abrogarea mitului anonim în favoarea operei individuale, subiective, ce caută să se impuna prin orice mijloc (fiind constrânsă de însuși riscul efemerității sale) - chiar dacă asta poate însemna învecinarea cu non-sensul.
(Cu mentiunea că transcendența artei nu este caracteristică doar ortodoxiei creștine, ci oricărei civilizații/ culturi care și-a păstrat, încă, rădăcinile arhetipale).

Vă mulțumesc pentru imboldul de a-mi împrospăta anumite lecturi.
Și - să nu uit - voiam să vă felicit pentru termenul de \"tehnoștiință\".

Tema este foarte interesantă, poate că ar merita dezvoltată și dezbătută.

din cand in cand un dracusor imi da cate un ghiont si imi face cu ochiul, zice \"ia scrie si tu o proza\". rezist cat pot, dar azi a fost mai insistent ca niciodata. am, bineinteles, cateva texte de sertar, mai mult sau mai putin finalizate, la care ma tot intorc, pe care le tot slefuiesc, si de care nu sunt nicicum multumita.
ei bine, in urma impunsaturilor de azi, m-am hotarat sa postez textul asta (nu din cauza ca l-as considera mai bun, ci fiindca e singurul terminat) si sa astept, linistita, dushurile reci.
poate-mi trece, odata pentru totdeauna!

multumesc pentru rabdarea de a citi pana la capat si pentru bunavointa unui comentariu.
ii multumesc si Iolandei Bob tot aici, ca sa nu risc sub textul ei un comm ce ar intra la offtopic.

ai o voce lirica nepervertita inca...:) lucru rar!
si am gasit aici un vers ce mi se pare extraordinar:
\"Cuvânt lângă cuvânt se face taină\".

mai trec. :)

m-a incitat titlul.(si eu am Citroen...:D.) recunosc, am deschis textul mormaind, asteptandu-ma sa gasesc inca o proza in care il tragem pe Dumnezeu de calcaie, il coboram printre noi si il ducem la bodega din colt, sa-i dam o bere.

bine condusa naratiunea, fara alunecari, si semnificatia titlului dezvaluita abia la sfarsit, ceea ce determina cititorul sa nu abandoneze lectura. mai remarc tusele clare din care se contureaza personajele.
mi-a placut. fara sa aiba pretentii moraliste sau fara sa-si impuna descoperirea \"roatei stilistice\", e un text bine scris.

mi-a pălcut strofa a doua în special, însă îmi permit să vin cu câteva sugestii:
aș înlocui „pălmi” cu \"mâini\", de dragul acurateții;
apoi, aș renunța la versul \"în oftat de lacrimi\"...e parcă prea mult, prea denotativ.
iar în primul vers din a treia strofă aș folosi \"depărtări\" în locul zării („zarea” apare și în strofa anterioară).

ne mai citim.
mult succes.

m-a pus pe ganduri titlul comentariului tau.
adica de ce sa nu indraznesti? Cum spunea si Ioan Jorz, scriem pentru oameni...
Ma bucur ca am reusit sa transmit ceva. Mi s-a mai spus ca, atunci cand scriu texte ceva mai ample si mai putin incifrate (decat o fac de obicei...) acestea capata valente cinematografice; desi cred ca, daca as incerca sa scriu scenarii, ar iesi catastrofice!
ma bucura popasul tau.
si poti indrazni oricand...nu doar cu opinii apreciative, ci si cu critici.
eu iti multumesc.