Adriana Lisandru

nu mă mai amărâ și tu...:)

nici macar nu mai am curajul sa recitesc proza asta (hai sa-i zicem proza):)
m-am si speriat cand i-am vazut titlul sus, in pagina de comentarii. parca as fi vazut o stafie.

multumesc ca ai avut rabdare sa o parcurgi.

unii barbati
pur si simplu
merita iubiti! :)
din cand in cand...

domnilor, eu pe cine invit acum la un blues?

ah, hidra aceea, cu toate cele douazeci de capete ale ei....cititorul tare ar arunca-o peste gard. :)
\"lasă-mă să stau liniștit în hârbul ăsta de mașină
îi spuneam
lasă-mă să-mi găsesc un locșor călduț și confortabil\"
in principiu, n-am nimic impotriva simbolurilor, le folosesc si eu din plin, dar mi se pare ca in acest context (unul al blazarii si instrainarii) hidra e un fel de baclava servita langa un pahar de tequilla.
apoi, \"femeile cu sindrom premenstrual\" n-aduc mare lucru...decat o minimala nota de misoginism, prea derizorie in comparatie cu \"oboseala și greața omului modern\" care a ajuns la concluzia ca, oricum, nu mai merita sa faca nimic. adica, intr-o asemenea stare, parca nu-ti mai bati capul cu fleacuri...nu stiu, as cauta o imagine mai puternica pentru ultimul vers, sau as lasa sa troneze acea \" valiză mare și jerpelită\" care spune atat, atat de multe!

ce mi-a mai placut:
\"lasă-mă să-mi găsesc un locșor călduț și confortabil
între coapsele memoriei colective \"

\"simt în tălpi oboseala și greața omului modern
și iluzia de bine ca o incizie între omoplati
maratonul interminabil al furnicilor spre țara soarelui răsare\"

bilele de sticla colorata (o, da! acum chiar ma intreb cum am putut sa uit de ele...)

si acel frust
\"azi chiar nu am chef să fac nimic
și oricum crezi că merită să mai faci ceva\"

poate din pricina ca se pliaza perfect pe starea mea de azi, am rezonat cu poemul acesta.

Singura va multumeste, domnilor, pentru semnul lasat langa cuibul sau.

de mica lumina.

n-am mai fost in Iasi de multi, multi ani...si, cum nici acum nu voi ajunge, va doresc o intalnire frumoasa si drum stralucitor noului tau volum, Paul.

domnilor, intre numele Lui Nichita si cel al lui Ion Caraion, simt ca incep sa devin stravezie...

va multumesc pentru gandurile frumoase.

un comentariu scurt si sensibil, care mi-a facut deosebita placere, multumesc, Lorei.

nu, Muza din Uzina 2...e mai pomo, nu crezi?

Ioana, ce inseamna \"nu imi permit sa comentez\"? eu doar par o scorpie (uneori), dar sa stii ca nu prea... (sa nu mai spui nimanui, am muncit pentru imaginea asta:P...)
ma bucur ca ai auzit muzica.

Liviu, multumesc pentru bulina rosie. :)

binecuvantata fie insomnia acestei nopti.

onorata!

iti trimit flori! :) numai iarta-ma. oricum, nu mintisem. asta sunt.

multumesc de trecere.

cand am scris, chiar nu m-am gandit ca va iesi ceva aproape de suprarealism...dar ai dreptate.

de vreme ce am ajuns sa vorbesc de imperativ cavd povestim de substantive.
dap.

eu sunt destul de multumita de textul asta - cel putin deocamdata. si mi se intampla destul de rar, crede-ma. insa acum simt ca am reusit sa spun ce aveam de spus.
la imperativele acelea am recurs pentru a spori efectul elegiac. parca nu le-as indeparta.
dar, fireste, se aplica si aici regula \"daca doi iti spun ca esti beat, cel putin iti faci o cafea.\"

multumesc. :)

ca un martor ce-am fost, pot spune ca ai surprins excelent...ce era de surprins.
foarte mult mi-au placut primele doua strofe.

ati reusit sa construiti podul acela emotional catre cititor.
preferatele mele sunt 6 si 7, desi, categoric, ansamblul le da forta.
felicitari!

dupa un asemenea comentariu, si eu abia mai respir...de uimire! :)

multumesc mult.

noi, astia din provincie, ar trebui sa trimitem o scrisoare deschisa de protest! :(
succes, Adrian.