ALAdriana Lisandru
Verificat@adriana-lisandru-0026649
născută în data de 5 septembrie 1971, în comuna Români, județul Neamț. actualmente, domiciliată în Brașov. în 2007: debut editorial cu volumul de versuri „De-a Baba Oarba” – editura Arania (Brașov). în 2008: poezii publicate în Antologia „Freamăt de timp”, editura 3D (Drobeta Turnu Severin); Antologia Cenaclului literar „Virtualia” (Iași);…
multumesc pentru vizita si semn.
Pe textul:
„pergola de viță sălbatică" de Adriana Lisandru
ma refer la acesta:
<<\"Această ardere la foc potolit\" (cum atât de bine o spune chiar autorul) se consumă între \"ceea ce s-a spus\" până astăzi în poezie și \"ceea ce se spune iarăși\">>
Felicitari autorului pentru carte si, nu in ultimul rand, doamnei Nache Mamier pentru felul in care a reusit sa o puna-n lumina.
Pe textul:
„George Pașa – « Atelierul albastru - reveria melancolică și reflexivă a poeziei »" de Nache Mamier Angela
Recomandatfelicitari.
Pe textul:
„Înserare de august " de Murza Narcis Ioel
multumesc, insa, pentru parere.
Pe textul:
„de cealaltă parte. chihlimbar" de Adriana Lisandru
acum \"mustacesc\" in sinea mea, vazand cate am reusit sa ating...\"fara sa aflu\". :)
multumesc.
Pe textul:
„de cealaltă parte. chihlimbar" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„Stânca pe care am adormit" de Adriana Lisandru
mai sunt/mai suntem? cred ca da.
un poem care are indrazneala sa puna ideea inaintea formei, caruia nu prea-i pasa de hainele pe care le poarta in lume.
sunt cateva versuri care mi-au placut in mod deosebit:
\"Părinților li se scurta pământul sub picioare
și-atunci au hotărât să prelungească lumea de pământ.\"
\"deasupra mea e numai prelungirea...\"
\"niciodată pământul nu este de ajuns
pentru a-i acoperi pe unii oameni.\"
PS: BUN, sugestiv titlu de volum! chapeau!
Pe textul:
„De ce" de Marius Marian Șolea
si mie mi-a fost dor de voi, dar imi prind bine episoadele astea de sihastrie voluntara.
multumesc pentru cuvinte. :)
Pe textul:
„singura piele" de Adriana Lisandru
RecomandatPe textul:
„ramura de foc a fericirii" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„rugăciunea de seară" de Ottilia Ardeleanu
Kati, comentariul tau e o dovada de maturitate; nu pentru ca e unul laudativ, ci pentru ca dovedesti o toleranta care, iata, dispare incet incet, desi o clamam cu fiecare prilej.
Unul din paradoxurile acestui timp e acela ca permisivitatea pe care o invocam cu orice prilej e un drum cu sens unic: spre inainte, chiar daca habar n-avem unde anume trebuie sa ajungem. Important e doar mersul.
Probabil ca daca mi-as fi pierdut vremea scriind un text despre gay, impanat cu englezisme, ori daca mi-as fi pus viata sexuala pe tapet (artistic, fireste!!), as fi deranjat mai putin.
dar, cum spuneam, ma asteptam la o gama larga de reactii...
multumesc pentru interventie.
Pe textul:
„ramura de foc a fericirii" de Adriana Lisandru
(sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, nu-i asa?)
Pe textul:
„ramura de foc a fericirii" de Adriana Lisandru
Habar n-aveti despre ce vorbiti.
o zi buna
Pe textul:
„ramura de foc a fericirii" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„viața ca o femeie nud" de cezara răducu
sa-nteleg ca ai simtit nevoia sa te mantuiesti prin chinuri de factura estetica?
nu e criza, nu e pasunistica si - atentie! nu va fi scurta. :)
Pe textul:
„ramura de foc a fericirii" de Adriana Lisandru
revenirea ta m-a determinat sa-ti raspund, chiar si atat de tarziu; n-as vrea ca tacerea mea sa fi fost interpretata drept impolitete.
multumesc. :)
Pe textul:
„singura piele" de Adriana Lisandru
Recomandatca orice om, am momente de inspiratie si momente in care doar imi propun sa scriu, ca exercitiu - ultimele din ce in ce mai rare, in ultima vreme.
Pe textul:
„ramura de foc a fericirii" de Adriana Lisandru
asa ca steaua de la tine este o placuta surpriza, si nu doar ea, ci mai ales fraza prin care ai decriptat mesajul. recunosc, ma asteptam ca textul sa provoace fie o tacere incrancenata, fie interpelari de genul \"azi nu se mai scrie asa!\"...\"cine are nevoie de astfel de texte?\"... \"orizontul de asteptare al cititorului modern...\"s.a.m.d.
i-as fi inteles, dar, repet, poezia asta trebuia sa traiasca!
multumesc pentru semn, daca ar fi doar un cititor care sa se bucure de ea si s-o inteleaga, insemna ca si-a implinit rostul. :)
Pe textul:
„ramura de foc a fericirii" de Adriana Lisandru
in rest, un poem bine gradat, cu imagini ce nu se sufoca reciproc...
ultimele trei strofe sunt preferatele mele, as aprinde stea, dar ma tem ca am pierdut indemanarea comentariilor (indeajuns de) justificatoare.
Pe textul:
„stenografia unei liniști" de ștefan ciobanu