iar în a șaptea zi s-a odihnit

Excepțional acest poem! De la Marius Robescu parca nimeni nu a mai reusit sa se apropie de acest Real în care lucrurile trecătoare par a trece în derizoriu eternitățile. Remarcabilă este introducerea temei:
\"prin rufele puse la uscat pe balcon
strecor această minunată zi
de odihnă\".
Imi place că stăpînești bine această tehnică dificilă. Aștept volumul!
Cu drag, IS

tot, pana la final. nu am vazut niciodata porumbel cu \'\'picioarele\'\'(eu am citit ghearele) arse de la cablu electric.
miroase a duminica in poemul asta, sau a zi libera (poate fi si 1 mai:D)

Domnule Spânu, mă tem că veți mai avea de așteptat...consider că s-au scris multe cărți importante de-a lungul timpului, nu știu ce ar avea lumea de câștigat de pe urmă încă uneia, neimportante. :)

Ștefan (o, de când nu te-am văzut!) eu am \"în pensiune\" niște porumbei schilodiți astfel, în fiecare dimineață își cer porția de semințe. ghearele, da...dar nu-mi place asocierea dintre porumbel și gheare.

vă mulțumesc pentru popas. :)
Sărbători Luminate!

Nu Lumea trebuie să cîștige prin publicarea cărții. Ea are alte treburi. E o datorie față de limba română. O fi bună, o fi rea - asta nu mai e treaba noastră. Cu drag, IS. Cristos a înviat!