catifea

Amestec nefericit de versuri excepționale cu versuri plate ce se vor metaforice.
Cum ați putut adăuga după: \"tic tac secunda e un șoarece viu
numai bun să-ți dezmorțești ghiarele\"
banalele versuri:
\"închid ochii și mîinile mele te caută
mai speriate decât un copil rătăcit
într-o pădure de ferigi\" ?
Păcat, prea grăbită ați fost ca să mă încântați, ca în alte dăți, cu poezii superbe.
Cu prețuirea mai veche, D.V.

Domnule Dedu, iertare, nu stiam ca o sa va necajeasca \"fursecul\" asta (eu asa l-am numit...si se vede, probabil, ca nu ma pricep deloc la prajituri); a fost o mica joaca, dar, daca pe dumneavoastra v-a dezamagit, pe mine m-a bucurat. de ce? uite asa am descoperit ca am un cititor atent...si pretentios. :)
multumesc mult.

versurile de rezistenta, care ma fac sa-mi ingustez ochii si sa-mi ascut ghearele, sunt:
\"tic tac secunda e un șoarece viu
numai bun să-ți dezmorțești ghearele\"
mi se pare partea cea mai puternica a poemului, in jurul careia se aseaza, gradual, nimicurile tandre ale iubirii.
insa sincer, imi place senzatia de joc al acestor \"nimicuri\", nu mi se par banale si nici plate.
la fel cararea claviculei, care se duce cine stie unde, lasand poemul deschis.

andreit

torc...
multumesc.:)